Reflectii de Ziua Internationala a constientizarii autismului! Care este specificul interventiei asistentului social pentru a sustine copiii si adultii cu tulburari din spectrul autist si familiile acestora?

Cand am deschis Facebook-ul astazi, am vazut poza Mirelei Daniela Schipor, asistent social, purtand tricoul albastru ASproAS si promovand Ziua Internationala a constientizarii autismului. Asta m-a dus la doua ore discutie cu Herbert Paulischin despre specificul interventiei asistentul social in cazul copiilor si adultilor cu tulburari din spectrul autist.

Ce putem sa facem noi, asistentii sociali? Care este specificul interventiei noastre? Ce anume este specific profesiei de asistent social? Stim ce fac celelalte profesii implicate (medic, psiholog, psihiterapeut, etc). Dar ramane intrebarea, ce abilitati specifice au asistentii sociali prin care pot ajuta persoanele care sufera de tulburari din spectrul autist, precum si familiilor acestora?

Dupa doua ore de discutie am ajuns la concluzia ca asistentii sociali au o abordare autista a problemelor, dar au capacitatea sistemica de organizare si prioritizare a lor. Asta face ca un asistent social sa fie necesar si important in suportul de care are nevoie atat persoana care sufera de tulburari din spectrul autist, cat si familia acesteia.

Cum se explica asta?

Una dintre abordarile asistentei sociale este cea sistemica. Asistentii sociali care se formeaza in aceasta abordare au viziunea de ansamblu a elementelor care se afla in interactiune, care constitutie un ansamblu organizat, dar cu proprietati specifice si functii proprii, si pot prioritiza si administra aceste elemente in functie de scopuri specifice. Este o abilitate data de formarea armonizarii si utilizarii inteligentei sociale, emotionale si cognitive.

Asta ne duce aproape de problemele pe care le intampina persoanele care sufera de tulburări din spectrul autist. Asistentii sociali pot lua in considerare toti stimulii in acelasi timp, ii pot prioritiza si organiza si pot sa identifice potentialul resursei in fiecare dintre ei. Daca noi vedem o resursa intr-un stimul, persoanele cu autism vad o amenintare. Daca noi putem sa administram fiecare emotie corelata cu un stimul, persoanele care sufera de tulburari din spectrul autist au o mare problema in a controla emotiile. Daca noi, putem sa prioritizam fiecare stimul si sa organizam acesti stimuli in functie de anumite prioritati, persoanele care sufera de tulburari din spectrul autist iau toate elementele in acelasi timp si nu pot decide care element este important si care nu.

Asistentii sociali au o abordare autista a problemelor, dar o abordare sistemica a rezolvarii lor. Ei pot sa ia totul in considerare in acelasi timp, pot sa prioritizeze si sa orgnizeze acesti stimuli; si mai ales pot administra emotiile corelate lor. Mai mult, asistentii sociali formati in abordarea sistemica nu se focalizeaza doar pe o anumita categorie de nevoie, ci poate sa vada si sa integreze toate aceste nevoi si sa inteleaga impactul lor cumulat asupra oamenilor. Asta face asistentul social diferit. Si asta duce la specificul interventiei asistentului social si la valoarea prezentei asistentului social in viata unei persoane care sufera de tulburări din spectrul autist si a familie acesteia.

 

Cum facem asta?

In primul rand, asistentii sociali au ca metode de lucru reflectia. Ei pot sa faca un pas inapoi, sa reflecteze la o situatie specifica, sa caute intelegerea si modalitatea de a modifica sau de a crea ceea ce este necesar unei persoane la un moment dat. Persoanele care sufera de tulburări din spectrul autist au nevoie de stabilitate. Ele nu se pot schimba pentru a obtine aceasta stabilitate. Dar asistentul social poate schimba spatiile sociale in care traieste persoana pentru a raspunde acestei nevoi. Asistentii sociali pot sa identifice elementele care asigura stabilitatea spatiului social care le permite persoanelor care sufera de tulburări din spectrul autist sa se simta in siguranta.

In al doilea rand, asistentii sociali pot sa acompanieze si sa ghideze familiile persoanelor care sufera de tulburari din spectrul autist pentru a crea acesta stabilitate atat in spatiul familie, cat si in spatiul social. Familiile persoanelor care sufera de tulburări din spectrul autist trec deseori prin stres provocat de reactiile oamenilor din spatiile sociale in care traiesc sau de deplaseaza. Copiii care sufera de tulburari din spectrul autist au un comportament impredictibil in spatiul social. Presiunea emotionala prin care trece familia si nevoia de a se concentra asupra nevoilor propriului copil nu ii permite sa se concetreze si pe organizarea spatiului social din jur. Aceasta capacitate a asistentului social de a vedea holistic un context si de a obseva detaliile si de actiona in acelasi timp, ii permite sa ajute familia, dar si pe oamenii care impart acest spatiu social ca persoanele care sufera de tulburari din spectrul autist sa aiba siguranta si stabilitate.

Iar in al treilea rand, asistentii sociali pot sa ghideze familia sa integreze cunostintele si informatiie pe care le primesc de la specialisti cu care intra in contact si sa le puna in realitatea in care traiesc. Viziunea sistemica ofera asistentului social posibilitatea sa integreze, sa adapteze si sa ajusteze si sa puna in realitate cunostintele pe care familia le primeste de la specialistii.

Eu sper ca asistentii sociali sa se pregateasca in aceste metode specifice de interventie pentru un suport adecvat copiilor si adultilor care sufera de tulburari din spectrul autist, dar si pentru familiile lor.

Multumesc Mirelei Daniela Schipor pentru inspiratia discutiei de astazi si lui Herbert Paulischin pentru acesta reflectie si clarificare in intelegerea rolului specific pe care il are un asistent social in viata unei persoane care sufera de tulburari din spectrul autist.

Ana RADULESCU

Share Button