Memoriu privind necesitatea recunoașterii serviciilor sociale și a profesiei de asistent social ca infrastructură esențială pentru protecția populației

Către:
Administrația Prezidențială
În atenția Domnului Nicușor Dan,
Președintele României

Memoriu privind necesitatea recunoașterii serviciilor sociale și a profesiei de asistent social ca infrastructură esențială pentru protecția populației
 
Stimate Domnule Președinte,
 
România traversează o perioadă critică în care politicile de austeritate cresc vulnerabilitatea populației și sărăcia, iar serviciile sociale esențiale și asistenții sociali calificați sunt expuși suprasolicitării, subfinanțării și riscului de burnout.
 
În prezent, nu există niciun studiu de impact pentru măsurile de austeritate pe termen lung, nu sunt identificate categoriile de populație care sunt vulnerabilizate și nu este o analiză de impact asupra modului în care este afectată capacitatea serviciilor sociale.

Perioada actuală de austeritate a venit cu o creștere vizibilă a vulnerabilității pentru persoanele care trăiesc deja în condiții de sărăcie, dar și cu un risc tot mai mare de alunecare în precaritate pentru o parte semnificativă a populației. În timp ce Guvernul vorbește despre necesitatea austerității și aplică măsuri restrictive, nu există o analiză reală a impactului pe termen lung asupra populației și a coeziunii sociale.

Este astăzi o certitudine că nu se poate construi o societate prosperă atunci când o parte tot mai mare a populației trăiește în sărăcie sau în risc de excluziune. În perioadele de austeritate, statele care își respectă cetățenii însoțesc măsurile economice restrictive de măsuri sociale compensatorii — destinate prevenirii căderii în sărăcie. Această abordare este regăsită în Pilonul Drepturilor Sociale semnat de România în 2017.

În România, însă, de la debutul noilor politici de austeritate, nu există niciun discurs public despre sărăcie, despre riscurile sociale pe termen lung sau despre necesitatea de a preveni degradarea condițiilor de viață.

Serviciile sociale și profesioniștii care le asigură sunt tratați ca elemente periferice ale sistemului, nu ca infrastructură esențială de protecție a populației. Asistenții sociali nu sunt lucrători ai unui sector care poate să își diminueze capacitatea în perioada măsurilor de austeritate, ci profesioniști esențiali pentru prevenirea marginalizării și menținerea stabilității comunităților în această perioadă. Pierderea sau diminuarea acestei capacități are efect direct și imediat: serviciile devin reactive și fragmentate, iar persoanele vulnerabilizate prin măsurile de austeritate nu mai primesc sprijinul necesar.
 
Paradoxul este evident: în orice societate care înțelege rolul social al statului, creșterea austerității economice este însoțită de o creștere a investițiilor în serviciile sociale. Aceste servicii nu sunt un cost, ci o investiție în reziliența socială — în capacitatea comunităților de a face față șocurilor economice și de a preveni escaladarea problemelor sociale.

Dacă însă paradigma dominantă rămâne cea în care serviciile sociale sunt privite ca o formă de sprijin pentru “cei leneși” sau “neproductivi”, atunci întreaga societate este expusă unui risc major. Austeritatea, aplicată fără protecție socială, nu duce la echilibru economic, ci la adâncirea inegalităților, creșterea tensiunilor și pierderea capitalului uman.

În acest context, decizia Ministerului Muncii de a suspenda până la sfârșitul anului finanțarea programelor de formare profesională pentru personalul din serviciile sociale contravine recomandărilor Comisiei Europene, care insistă asupra necesității investițiilor în resursa umană. Această măsură ignoră nevoile reale din teren și transmite un mesaj periculos: acela că formarea, calitatea și continuitatea serviciilor sociale nu sunt considerate prioritare, chiar într-o perioadă în care populația are cea mai mare nevoie de sprijin.

Nicio excepție nu a fost prevăzută pentru considerarea serviciilor sociale ca servicii esențiale în perioada de austeritate — ceea ce arată lipsa unei viziuni integrate asupra protecției sociale și a rolului pe care profesioniștii din domeniu îl au în menținerea echilibrului social.

În ultimele luni, serviciile sociale au fost grav afectate de scăderea salariilor asistenților sociali și ale personalului de sprijin, concomitent cu solicitarea de diminuare a numărului de posturi. Aceste măsuri au redus drastic capacitatea de funcționare a serviciilor și au amplificat insecuritatea profesională a celor care, zi de zi, gestionează situații de criză, sărăcie extremă și violență domestică.
 
În unele structuri locale, serviciile sociale și asistenții sociali se confruntă cu presiuni de natură politică și cu situații de conflict de interese la nivelul conducerii, care pot afecta independența profesională și obiectivitatea deciziilor luate în interesul oamenilor.
 
Absența unor mecanisme clare de protecție și integritate instituțională amplifică vulnerabilitatea profesioniștilor și riscul de subordonare a priorităților sociale unor interese personale. Este esențial ca asistenții sociali să poată acționa cu independență, respectând etica profesiei și principiile echității și demnității umane.
 
România trece printr-o perioadă de austeritate în care nici la nivelul Președinției nu există un consilier dedicat analizei impactului social sau dezvoltării suportului social prin servicii sociale — un semn clar al lipsei unei perspective asupra costurilor umane ale deciziilor economice. Este îngrijorător că, într-un moment în care țara se confruntă cu efectele directe ale reducerii bugetelor și ale creșterii vulnerabilității sociale, nu există expertiză instituțională care să anticipeze și să atenueze consecințele asupra oamenilor și comunităților. Absența acestei viziuni la nivelul cel mai înalt de decizie lasă fără voce o întreagă categorie de profesioniști și, implicit, milioane de cetățeni aflați în dificultate.
 
 
2. Analiza situației profesionale și impactul acesteia
Asociația Asistenților Sociali din România (ASproAS) a primit, în ultimele luni, numeroase semnale și apeluri din partea asistenților sociali care activează în serviciile sociale, din toate regiunile țării. Aceste apeluri descriu o realitate comună: serviciile sociale traversează o perioadă de tensiune majoră, în care presiunile instituționale, lipsa resurselor și degradarea condițiilor de lucru se combină într-un mod care afectează profund calitatea intervențiilor și sănătatea profesioniștilor.
 
Pentru a înțelege dimensiunea reală a acestei crize, ASproAS a colectat date printr-un chestionar adresat asistenților sociali din întreaga țară, la care au răspuns aproape 500 de profesioniști (asistenți sociali și manageri de servicii ). Analiza răspunsurilor oferă o imagine alarmantă asupra modului în care politicile actuale, lipsa finanțării și suprasolicitarea resursei umane vulnerabilizează nu doar profesia de asistent social, ci și întregul sistem de protecție socială.
 
2.1. Creșterea cererii de suport social și scăderea resurselor
Datele colectate arată o tendință clară de suprasolicitare a serviciilor sociale, fără nicio creștere adecvată a resurselor necesare:
60,16% dintre asistenții sociali și managerii de servicii care au participat la sondaj raportează o creștere a numărului de persoane care au nevoie de sprijin, fără suplimentarea bugetelor sau a resurselor umane;
53,72% dintre respondenți au semnalat o creștere a numărului de cazuri alocate fiecărui profesionist;
39,24% au indicat o scădere a bugetelor serviciilor sau proiectelor, afectând în special intervențiile dedicate persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități și asistenților personali;
35,41% au raportat creșterea numărului de ore de lucru zilnic;
37,63% au semnalat o scădere a salariului;
37,42% au declarat că a crescut numărul de ore de lucru, fiind eliminată inclusiv pauza de masă.
 
În numeroase servicii, volumul de muncă s-a dublat, în timp ce resursele umane și bugetele au rămas neschimbate sau chiar s-au diminuat. Asistenții sociali gestionează tot mai multe cazuri într-un timp tot mai scurt, adesea fără sprijin logistic. În aceste condiții, timpul dedicat ghidării, consilierii și prevenției este aproape inexistent. Rolul social al profesiei de asistent social— acela de a preveni agravarea situațiilor de criză — este practic suspendat.
 
Impact asupra asistenților sociali și a profesioniștilor din serviciile sociale
Crește nivelul de epuizare fizică și emoțională, scade moralul și se accentuează sentimentul de neputință instituțională. Concedierea personalului pentru atingerea țintelor de austeritate și supraîncărcarea celor rămași amplifică stresul și riscul de burnout. În absența formării continue și a supervizării, profesioniștii devin vulnerabili la erori și la uzură psihologică profundă.
 
Impact asupra persoanelor care beneficiază de servicii
Sprijinul oferit devine fragmentat și întârziat, în lipsa timpului necesar pentru o abordare individualizată. Persoanele aflate în dificultate ajung să fie tratate prin soluții standard, fără adaptare la context, ceea ce crește riscul de pierdere a resurselor existente.
România și-a asumat obiectivul de a scoate 450.000 de cetățeni din sărăcie, însă până în prezent nu există niciun studiu de impact privind numărul celor care vor aluneca sub pragul sărăciei ca efect al măsurilor de austeritate și al reducerii suportului social. Paradoxal, în discursul public, tema sărăciei aproape a dispărut, deși datele din teren indică o creștere a vulnerabilității în rândul populației.
 
Impact asupra calității serviciilor sociale
Sistemul devine reactiv, nu preventiv — intervențiile au loc doar când situațiile s-au agravat, iar costurile sociale și umane cresc exponențial. În alte state europene, perioadele de austeritate sunt însoțite de investiții în formarea și sprijinirea asistenților sociali, tocmai pentru a preveni extinderea sărăciei. În România, însă, austeritatea este aplicată fără o viziune asupra rolului esențial al serviciilor sociale în menținerea coeziunii societății.
 
2.2. Creșterea complexității cazurilor și limitarea autonomiei profesionale
69,82% dintre respondenți afirmă că a crescut complexitatea problemelor persoanelor care solicită sau primesc suport;
48,09% consideră că s-a intensificat intervenția administrativă în actul profesional;
65,39% spun că autonomia profesională le este afectată, crescând presiunea și riscul de epuizare;
42,62% raportează lipsa respectului pentru deciziile profesionale;
59,57% afirmă că opiniile lor profesionale sunt ignorate;
49,17% au simțit presiune sau intimidare pentru a lua decizii contrare practicii profesionale.
 
Complexitatea socială a situațiilor cu care se confruntă persoanele care solicită sau primesc suport — sărăcie multidimensională, violență domestică, probleme de sănătate mintală, șomaj de lungă durată, crize energetice sau economice — impune intervenții specializate și adaptate nevoilor reale. Totuși, autonomia profesională este frecvent limitată de norme rigide, intervenții administrative și presiuni instituționale, marginalizând expertiza asistenților sociali.
 
Impact asupra asistenților sociali și a profesioniștilor din serviciile sociale
Când autonomia profesională este afectată, asistenții sociali se confruntă cu dileme etice și decizii contradictorii, ceea ce crește stresul, epuizarea și riscul de burnout. Lipsa libertății de a adapta intervențiile la contextul real limitează satisfacția profesională și capacitatea de a oferi sprijin eficient. În crize economice, sociale sau energetice, profesioniștii trebuie să răspundă simultan nevoilor urgente ale persoanelor care solicită sau primesc suport și deficitului structural al sistemului, ceea ce generează o presiune constantă și suprasolicitare.

Impact asupra persoanelor care beneficiază de servicii sociale
Limitarea autonomiei profesionale a asistenților sociali are consecințe directe asupra persoanelor aflate în dificultate. Când deciziile sunt impuse administrativ sau standardizate, sprijinul oferit nu mai corespunde realității și diversității situațiilor individuale. Familiile aflate în criză primesc răspunsuri întârziate, incomplete sau pur formale; persoanele vârstnice, cu dizabilități sau aflate în sărăcie rămân fără continuitate în suport, iar copiii în risc nu beneficiază de intervenții timpurii.
 
În lipsa libertății profesioniștilor de a adapta intervențiile la context, serviciile devin impersonalizate, iar oamenii se simt invizibili într-un sistem birocratic care nu mai răspunde nevoilor lor reale. Acest tip de funcționare erodează încrederea oamenilor în instituțiile publice, amplifică sentimentul de neputință și poate transforma vulnerabilitatea temporară într-o stare cronică de excluziune socială.
 
Impact asupra serviciilor sociale
Limitarea autonomiei profesionale reduce capacitatea instituțiilor de a învăța și de a se adapta la riscurile imediate. Serviciile devin reactive, fără strategie preventivă, iar intervențiile riscă să rămână fragile, fragmentate și ineficiente. Experiențele europene arată că investițiile în formarea continuă a personalului, supervizare profesională și planificare flexibilă permit sistemelor sociale să transforme crizele în oportunități de învățare și consolidare comunitară. Fără aceste condiții, capacitatea de răspuns la crize (economice, sociale, energetice sau climatice) este sever compromisă.
 
2.3. Presiuni psihosociale și forme de hărțuire instituțională
Datele colectate indică un nivel ridicat de stres ocupațional și de violență simbolică în mediul serviciilor sociale:
71,73% dintre asistenții sociali respondenți simt lipsa recunoașterii muncii și eforturilor;
66,03% se confruntă cu sarcini excesive, nerealiste sau contradictorii;
44,92% au experimentat ton agresiv sau jignitor din partea colegilor, superiorilor sau altor actori instituționali;
29,79% au fost umiliți public sau în fața persoanelor care solicită sau primesc suport;
29,08% au fost amenințați sau mustrați nejustificat;
11,81% au simțit excludere sau izolare în echipă.
 
Aceste cifre evidențiază un climat organizațional deteriorat, caracterizat de presiuni emoționale și forme de violență simbolică, care includ:
Hărțuirea instituțională: presiuni, intimidare, excludere sau solicitarea de a lua decizii contrare practicii profesionale, create de colegi, superiori sau structuri administrative.
Violența simbolică: comportamente subtile, dar repetate, care denigrează profesional, reduc autonomia și afectează statutul social al asistentului social (de exemplu, ignorarea deciziilor profesionale, critică nejustificată, umiliri publice).
 
Impact asupra asistenților sociali și a profesioniștilor din serviciile sociale
Presiunea constantă, lipsa recunoașterii și hărțuirea sistemică cresc stresul emoțional, riscul de burnout și epuizarea profesională. Profesioniștii devin mai puțin motivați, își pierd autonomia decizională și pot chiar să abandoneze profesia. Expunerea prelungită la violență simbolică afectează sănătatea mentală și fizică și reduce capacitatea de a lua decizii critice.
 
Chiar dacă unii ar putea spune „sunt mulți care vor să se angajeze”, realitatea este că numărul de angajați nu compensează calitatea experienței și profesionalismului. Un asistent social fără formare adecvată și fără sprijin instituțional nu poate gestiona cazuri complexe și riscă să fie rapid epuizat într-un mediu deja toxic. Astfel, investirea în autonomie profesională, recunoaștere și protecție împotriva violenței simbolice este esențială pentru menținerea sănătății profesionale și a continuității serviciilor sociale.
 
Impact asupra persoanelor care beneficiază de servicii
Un asistent social afectat de hărțuire sau presiune nu mai poate fi complet disponibil emoțional și cognitiv. Intervențiile devin mai puțin personalizate, relațiile de încredere cu persoanele care solicită sau primesc suport se deteriorează, iar sprijinul oferit poate fi fragmentat, întârziat sau ineficient. Serviciile sociale nu oferă doar ajutor temporar, ci creează structuri care permit indivizilor și comunităților să-și recapete stabilitatea și coeziunea; dacă autonomia profesională este limitată, aceste mecanisme nu funcționează.
 
Impact asupra serviciilor sociale
Climatul organizațional toxic generează absenteism, fluctuație ridicată a personalului și pierdere de experiență profesională. Continuitatea și predictibilitatea serviciilor scad, iar instituțiile își pierd capacitatea de a reacționa rapid și coerent la nevoile comunității. Lipsa unui cadru de sprijin pentru personalul afectat amplifică efectele negative ale oricărei crize sociale, economice sau comunitare.
 
2.4. Dificultăți administrative și lipsa resurselor materiale
Datele arată probleme semnificative de infrastructură și organizare în serviciile sociale:
75,10% dintre respondenți raportează creșterea numărului de cazuri;
57,89% reclamă lipsa clarității în atribuții și responsabilități;
50,50% afirmă că nu există timp alocat pentru măsuri de prevenire a problemelor sociale;
42,11% semnalează lipsa resurselor materiale (birouri, spații, echipamente, truse medicale etc.);
40,04% afirmă că nu există spații adecvate pentru întâlniri cu persoanele care solicită sau primesc suport;
15,90% spun că spațiile de lucru nu sunt igienizate corespunzător;
11,47% indică lipsa truselor medicale necesare intervențiilor de urgență.
 
Aceste date arată că multe servicii sociale funcționează adesea în condiții de improvizație permanentă, fără infrastructură adecvată și fără claritate instituțională, ceea ce afectează capacitatea de răspuns profesional și prevenția situațiilor de risc.
 
Impact asupra asistenților sociali și a profesioniștilor din serviciile sociale
Profesioniștii care lucrează în condiții precare experimentează sentiment de neputință, insecuritate profesională și frustrare. Lipsa resurselor materiale și a spațiilor adecvate limitează autonomia și capacitatea de a aplica standarde profesionale corecte. Aceasta poate duce la burnout, stres cronic și demotivare, mai ales atunci când volumul de muncă este în continuă creștere.
 
Pierderea unui asistent social experimentat nu poate fi compensată rapid; formarea unui profesionist competent durează ani, iar absența acestuia afectează direct continuitatea și calitatea serviciilor, precum și capacitatea echipelor de a gestiona cazurile complexe.
 
Impact asupra persoanelor care beneficiază de servicii
Lipsa infrastructurii adecvate afectează confidențialitatea, demnitatea și calitatea experienței de suport. Întâlnirile în spații necorespunzătoare sau improvizate compromit relația de încredere între profesionist și persoana sprijinită și pot face ca oamenii să nu mai apeleze la serviciile sociale în situații critice.
 
Impact asupra serviciilor sociale
Lipsa resurselor materiale și administrative reduce capacitatea serviciilor de a funcționa eficient și coerent. Calitatea intervențiilor este compromisă, serviciile devin reactive și nu preventive, iar credibilitatea instituțiilor în comunitate scade. Pierderea personalului calificat amplifică aceste probleme, crește presiunea asupra celor rămași, afectează continuitatea sprijinului oferit și face dificilă atingerea obiectivelor sociale pe termen lung.
 
Având în vedere rolul Președinției în coordonarea și promovarea interesului public, următoarele propuneri vizează măsuri pe care instituția dumneavoastră le poate susține pentru consolidarea serviciilor sociale, protecția profesioniștilor din domeniu și evitarea adâncirii sărăciei în rândul populației vulnerabile:
1. Recunoașterea oficială a serviciilor sociale ca infrastructură esențială – Asigurarea că serviciile sociale sunt incluse în agenda instituțională a Președinției, pentru a fi tratate cu prioritate în deciziile care afectează populația vulnerabilă.
2. Protecția autonomiei profesionale a asistenților sociali – Sprijinirea unor mecanisme instituționale care să garanteze independența deciziilor profesionale și prevenirea presiunilor politice sau a conflictelor de interese.
3. Promovarea dialogului interinstituțional pentru politici sociale coerente – Facilitarea și susținerea unui dialog între Președinție, autoritățile centrale și locale, precum și asistenții sociali din teren, pentru dezvoltarea de politici sociale sustenabile și adaptate nevoilor reale ale populației vulnerabile.
 
 
3. Propuneri și solicitări ale asistenților sociali
Propunerile și solicitările de mai jos reflectă doar o parte dintre opiniile exprimate de către asistenții sociali și de către reprezentanții anumitor servicii sociale care au participat la procesul de colectare a datelor. Ele evidențiază nevoile și prioritățile identificate în contextul real al activității profesionale:
 
1. Autonomie profesională și respect față de profesie
1.1 Asistenții sociali solicită suport și pentru a lua decizii bazate pe formarea și experiența lor, fără presiuni politice sau interferențe.
1.2 Recunoașterea complexității muncii lor prin politici și practici care să protejeze asistenții sociali de agresiuni verbale sau fizice la locul de muncă.
 
 
2. Finanțare și salarizare echitabilă
2.1 Revizuirea grilei salariale pentru a reflecta volumul de muncă, responsabilitățile și riscurile profesiei.
2.2 Garantarea plății pentru orele suplimentare și pentru condițiile de muncă dificile.
2.3 Asigurarea resurselor necesare pentru continuitatea serviciilor sociale și acces egal la acestea la nivel local.
 
3. Personal și resurse umane
3.1 Angajarea exclusiv pe criterii de competență, eliminând influența politică sau favoritismul. 3.2 Reducerea sau reorganizarea posturilor trebuie realizată fără a afecta profesioniștii calificați din serviciile sociale, pentru a nu compromite continuitatea și calitatea intervențiilor.
3.3 Finanțarea supervizării profesionale și a programelor de formare continuă pentru personalul existent.
3.4 Reducerea supraîncărcării cu cazuri și responsabilități administrative pentru a permite concentrare pe intervenția directă cu persoanele care beneficiază de servicii sociale. În acest caz se impune angajarea suplimentară a asistenților sociali.
 
4. Simplificarea cadrului legislativ și a procedurilor
4.1 Adaptarea normelor și standardelor de calitate la realitatea de pe teren pentru a evita conflicte și suprasarcini.
4.2 Eliminarea raportărilor repetitive sau inutile care limitează timpul dedicat intervenției directe.
 
5. Protecție împotriva hărțuirii și violenței
5.1 Dezvoltarea de protocoale clare pentru prevenirea și gestionarea cazurilor de hărțuire sau violență împotriva asistenților sociali.
5.2. Acces la consiliere și asistență în cazurile de abuz sau agresiune.
5.3 Crearea unui cadru al condițiilor de muncă în serviciile sociale care minimizează riscurile de violență și sprijină siguranța personalului.
 
6. Recunoaștere profesională și dezvoltare a carierei
6.1 Includerea asistenților sociali din teren în procesele de decizie și consultări relevante, recunoscând contribuția lor la bunăstarea comunității.
6.2 Criterii transparente și obiective pentru progresul în carieră și accederea la funcții superioare.
 
În lumina celor prezentate, considerăm esențial ca preocuparea pentru serviciile sociale și asistenții sociali să fie inclusă în agenda instituțională a Președinției. Sprijinirea autonomiei profesionale și garantarea resurselor adecvate reprezintă pași necesari pentru protejarea celor mai vulnerabili cetățeni și pentru menținerea coeziunii sociale în perioada implementării măsurilor de austeritate.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată și pentru sprijinul dumneavoastră în susținerea serviciilor sociale și a profesioniștilor din domeniu și vă stau la dispoziție pentru orice informație suplimentară.
Cu respect,

Dr. Ana Rădulescu
Președinte ASproAS