In secolul XXI, asistentul social trebuie sa se orienteze spre inovare, rezilienta și creativitate (ambele fundamentate științific), spre analiza riscurilor si strategii de interventie, spre strategii de stabilitate si facilitare, spre management si strategii sustenabile de dezvoltare.

Ca asistent social nu pot sa nu fiu preocupata de ritmul prea lent in care noi, asistentii sociali din Romania, pasim in secolul XXI.

Ma ingrijoreaza preocuparea unor asistenti sociali, pe care am vazut-o zilele acestea in spatiul social, privind personalul care face anchete sociale in serviciile publice de asistenta sociala si cine ar trebui sa faca monitorizarea acordarii de ajutoare sociale.   Nu mai spun ca dupa 20 de ani de asistenta sociala in Romania, unii dintre noi nu si-au schimbat abordarea de la ancheta sociala la ceea ce ar trebui sa fie evaluare sociala; sau, cum spun colegii asistenti sociali din multe tari europene, anamneza sociala (o evaluare complexa bazata pe metode moderne, stabilirea problemelor si a interventiei, dar mai ales analiza impactului interventiei).

Tema care, personal, cred ca ar trebui sa ne preocupe este modul in care corelam pregatirea si interventia noastra cu rostul nostru in societatea secolului XXI. Este deja o certitudine: competentele traditionale ale asistentului social, pe care inca le formam in sistemul de educatie, nu mai sunt suficiente pentru a sustine oamenii in secolul XXI!

Astazi ne confruntam cu schimbari majore si rapide generate de spatiul economic sau social. Pentru a ne mentine activi intr-o lume aflata permanent in schimbare trebuie sa ne modificam cunostintele, atitudinile si comportamentele.

Vrem nu vrem, lumea din jurul nostru se schimba! Si odata cu ea trebuie sa schimbam si profilul asistentului social.

Oamenii si comunitatile secolului XXI vor avea nevoi diferite si provocari diferite, iar asistentii sociali vor avea, de asemenea, nevoie de un set diferit de competente fata de cele dezvoltate in mod traditional prin educatie.

Asistentul social trebuie sa se orienteze spre inovare, rezilienta și creativitate (ambele fundamentate științific), spre analiza riscurilor si strategii de interventie, spre strategii de stabilitate si facilitare, spre management si strategii sustenabile de dezvoltare. Abordarea sistemica este o cerinta a interventiei in serviciile sociale ale secolului XXI.  

Rostul nostru este de a-i asista pe oameni in spatiul social. Noi trebuie sa intervenim pentru a sustine persoanele care se confrunta cu analfabetismul functional si au deficienta de competente sociale (urmare a abandonului scolar sau a performantelor sistemului educational).

Analfabetismul functional este o notiune care se refera la faptul ca oamenii stiu sa scrie si sa citeasca, dar nu pot extrage intelesuri, nu pot abstractiza si nu pot transfera intelesuri intr-un mod care sa le permita realizarea performanta a unei actiuni.

Analfabetismul functional plaseaza oamenii la polul opus al competentelor identificate de Forumul Economic Mondial ca fiind competentele de baza ale viitorului si anume: gandirea flexibila, gandirea critica, creativitatea si rezolvarea de problem complexe.

Gasiti aici link-ul cu cele 10 competente de baza identificate de Forumul Economic Mondial.

Previziunile pentru situatia Romaniei nu sunt incurajatoare. In 2016, Centrul de Evaluare si Analize Educationale declara ca aproximativ 42% dintre elevii romani de 15 ani sunt analfabeti functional. Mai mult, toate statisticile arata ca avem un abandonul scolar in crestere.

Asistentii sociali trebuie sa se pregateasca in domeniul dezvoltarii competentelor sociale si a competentelor de munca. Asta pentru ca analfabetismul functional afecteaza modul in care oamenii vor mentine pasul cu progresul social, economic si tehnologic din jurul lor.

Perspectiva interventiei asistentului social trebuie sa se deplaseze de la conceptul de integrare la conceptul de dezvoltare sustenabila. De la idea planului de interventie la ideea strategiei de interventie. De la actiuni care raspund doar situatiei imediate, la actiuni care au analiza de impact pe termen lung. De la o empatie inteleasa traditional ca o capacitate de a te pune in locul celuilalt, la o empatie inteleasa ca o capacitate de a administra emotii, de a te relationa eficient cu ceilalti prin emotie si a utiliza emotia ca tehnica de interventie. Iar una dintre provocari este deja administrarea distantelor dintre probleme oamenilor si locatia resurselor sau modul de accesare a lor.

Asistentul social al secolului XXI este cel care scurteaza drumul de la problema la alternativa de solutionare. Si mai ales este cel care trebuie sa poata sa traga linie dreapta intre deciziile guvernantilor si impactul acestor decizii asupra oamenilor. In secolul XXI, asistentul social va lucra in doua lumi aflate la extreme: pe de o parte va trai realitatea comunitatilor cu strazi neasfaltate, a caselor de lut fara podele, a familiilor care nu-si pot planifica hrana pentru ziua de maine si a adultilor care se zbat intre analfabetism si tehnologia lumii moderne; iar pe de alta parte va trebui sa atinga un nivel inalt de expertiza a dezvoltarii sociale, sa-si dezvolte un discurs profesionist, argumentativ care sa fie utilizat in dezbaterile privind directia politicilor sociale, sa cunoasca si sa poate sa adaptate si ajusteze cele mai performante tehnici privind schimbarea sociala si dezvoltarea umana, sa-si dezvolte capacitatea de a traduce si transpune nevoile oamenilor in propuneri de politici sociale, iar politicile sociale sa le traduca si sa le transpuna in oportunitati si resurse pentru fiecare om care traieste in saracie si se confrunta cu forme complexe de excluziune sociala.

Nivelul de profesionalism a profilului asistentului social creste direct proportional cu nivelul de dezvoltare sociala, economica si tehnologica a societatii si direct proportional cu decalajul dintre cel mai inalt si cel mai scazut punct al dezvoltarii sau al nivelului de trai.

Noi, asistentii sociali nu suntem doriti in secolul XXI, dar suntem absolut necesari. Nu vom fi doriti pentru ca va trebui sa ne asumam responsabilitatea de a arata problemele oamenilor, pentru ca cerem resurse pentru ei, pentru ca aratam impactul deciziilor politice, pentru ca vrem politici orientate spre oameni si nu spre interesele unor grupuri politice sau economice. Noi suntem cei care vom aminti guvernantilor ca avem probleme sociale in Romania si va trebui sa-i reprezentam pe cei care nu pot face acest lucru. Nu suntem doriti si nu vom fi doriti. Dar suntem absolut necesari in secolul XXI.

Ca si cum nu ar fi o greutate mare pe umerii asistentilor sociali ai secolului XXI, vom mai avea si dificultatea de a ne gasi si a ne mentine locul in societate. Suntem deja si vom continua sa fim nevoiti sa pledam si sa argumentam nevoia de profesionalizare a serviciilor sociale. Profesionalizarea serviciilor sociale va fi o tema greu de administrat in secolul XXI. Vom avea mult de lupta pentru ca serviciile sociale sa nu devina caritate sau afacere.   

Asistentul social al secolului XXI va fi un om de stiinta aplicata, dotat cu inteligenta emotionala si sociala si blindat cu valori si principii etice. In secolul XXI, asistentul social trebuie sa aiba autonomie profesionala, dar nu va reusi in munca lui decat in cooperarea directa cu jurnalisti, juristi, medici, profesori si politisti!

In secolul XXI, societatea se va baza pe asistentul social ca profesie fundamentala in dinamica sociala. Dar va depinde de noi, cei de astazi, daca vom reusi sa plasam profesia pe aceasta directie. 

Sper ca cei mai multi dintre noi, asistentii sociali, sa reusim sa pasim in secolul XXI.

Ana Radulescu

Loading

Share Button