Tudor Gabriela: provocarile unui asistent social care lucreaza in serviciile sociale din Romania

Gabriela TUDOR

Profesie: ASISTENT SOCIAL


Care au fost pentru tine cele mai mari provocari atunci cand ai inceput sa lucrezi ca asistent social ?

In urma cu 9 ani, cand am inceput sa lucrez ca asistent social, cautam provocari profesionale. Niciodata nu am asteptat ca ele sa apara. In primele doua luni de activitate in domeniul asistentei sociale am fost socata sa constat ca tendinta intr-o institutie publica era sa raspunzi nevoilor unei persoane sau unei familii cu prestatii, nu cu servicii sociale, cu pretextul ca ele nu exista. Evident ca reactia mea a fost urmatoarea: daca nu exista, de ce nu le creem? Si am scris un mic proiect cu care m-am prezentat la Conducere si atunci am simtit ca am inceput sa lucrez ca asistent social. Fara sa stiu la acel moment, am dat viata unui centru de zi pilot care exista si astazi, intr-o alta forma, mult mai bine structurata si cu echipa multidisciplinara. In cateva luni, am inceput sa lucrez si cu familii monoparentale, in cadrul unui grup de suport.

E important sa precizez ca aceasta activitate a fost suplimentara fisei de post, pe care o respectam. Si ca acest gen de implicare il am si astazi.

Care sunt resursele pe care le are un asistent social pentru a crea si furniza un serviciu calitativ de asistenta sociala ?

Principala resursa: propria sa persona! Sau, mai bine spus, curajul de a indrazni sa faci mai mult. Chiar daca exista zicala Cu o floare nu se face primavara, asistentul social are puterea de a crea si furniza un serviciu calitativ de asistenta sociala daca el intelege care ii este datoria fata de oameni si daca isi iubeste profesia. Aici as adauga si rabdarea pe care trebuie sa si-o cultive, de a astepta schimbarea si de a fi in acelasi timp realist.

O alta resursa la fel de importanta este reteaua care te poate sprijini pentru a furniza servicii calitative. Asistenta sociala de calitate nu poti face decat cu oameni, prin oameni si pentru oameni. Catre acei oameni care empatizeaza cu realitatea sociala, cu ideile si proiectele tale, dar si cu nevoia societatii de a crea servicii calitative, trebuie sa se indrepte asistentul social. E important sa se identifice persoanele–cheie din comunitate si sa le implice ca resurse. 

O resursa la fel de importanta este echipa multidisciplinara. Este esential sa intelegem ca avem o profesie bine delimitata, dar inca generalista si avem nevoie de specialisti in jurul nostru cu care sa identificam solutii, cu care sa construim si cu care sa se mentina standardul calitativ.

Resursa financiara in munca asistentul social este de multe ori inexistenta. Atat eu cat si colegii mei din tara am rezolvat situatii de urgenta cu bani din portofelul nostru. De aceea, consider ca este profesionist sa incercam sa identificam noi insine surse financiare sau resurse materiale care sa ne usureze munca si care sa ne sprijine in furnizarea de servicii de calitate.

Nu in cele din urma, adaug la resurse formarea profesionala continua. Asistentul social in 2016 este la momentul actual parte din istoria Asistentei Sociale in Romania si trebuie sa inteleaga ca de atitudinea lui fata de profesia pe care a imbratisat-o depinde si atitudinea celorlati si ca faptele sale (serviciile pe care le ofera sau le creaza) pot fi un model de buna practica sau, mai bine de atat, rotite care misca mersul societatii si perceptiei asupra importantei acestei profesii. Daca noi nu suntem deschisi, altii cu atat mai putin. Si deschiderea presupune invatarea continua. E foarte adevarat ca practica ne ajuta sa devenim tot mai eficienti, insa e necesar sa tinem pasul cu cercetarile, cu informarea fie prin mediul virtual, fie prin publicatii si cu evolutia societatii sau cu modificarea nevoilor ei.

Furnizarea serviciilor de calitate in asistenta sociala implica neacceptarea compromisurilor si principiul crestin: Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi asemenea.

Care este pierderea pentru o persoana care nu stie ce face si cum poate interveni un asistent social ?

Asistentul social este o resursa in comunitate. El are parghiile necesare pentru a raspunde unor varietati de probleme sociale si nu numai. Pentru ca este nevoit sa cunoasca informatii din aproape toate domeniile de cunostere, devine aproape imposibil sa nu poata raspunde nevoilor unei persoane care nu stie cu ce se ocupa. 

Cu siguranta sunt si situatii cand interventia unui asistent social, de regula in Instanta de Judecata, a schimbat cu 180 grade situatia unei persoane si aceasta schimbare nu a fost pe placul persoanei afectate si in acest caz tinde sa eticheteze intreaga breasla si evita sa apeleze la serviciile pe care le poate oferi un asistent social.

In orice situatie, pierderea este foarte mare pentru persoana implicata.

De cele mai mai multe ori, aparitia unui asistent social in viata unei persoane sau familii aflate intr-o situatie de dificultate (de orice gen), face sa apara o intorsatura pozitiva a situatiei pentru ca asistentul social este o persoana care dispune de cunostinte, competente, atitudine pozitiva si optimista, care reuseste sa identifice solutia acolo unde clientul se astepta cel mai putin: in interiorul lui. 

Care sunt recomandarile pe care le-ai face unui asistent social pentru a furniza servicii de calitate?

In primul rand, sa isi iubeasca profesia si va impune respect. In al doilea rand, sa inteleaga dimensiunile profesiei si multiplele modalitati de a crea si furniza servicii. Este necesar ca asistentul social sa transmita clientului inca de la inceputul colaborarii ca ii este alaturi, dar nu va lua decizii in locul lui.

As recomanda colegilor mei sa nu mai confunde beneficiiile cu serviciile sociale si sa indrazneasca mai mult.

Asistentul social nu este doar un bun samaritean, el este un profesionist care isi calculeaza atent fiecare pas alaturi de persoana aflata intr-o situatie de criza sau care a trait toata viata in dificultate, in scopul cresterii calitatii vietii a persoanei asistate.


Nota editorului

Gabriela lucreaza de cateva luni in serviciile sociale adresate copiilor si tinerilor diagnosticati cu autism, sindrom Down, sindrom Aspenger, ADHD si alte tulburari asociate.

Ca asistent social, lucreaza cu copiii si adultii cu dizabilitati, dar si cu familiile acestora si cu voluntarii, participa la campanii de sensibilizare in comunitate asupra constientizarii autismului si doreste integrarea in invatamant de masa a unui numar mai mare de copiii cu autism, dar si integrarea profesionala a adultilor. 

Anterior, Gabriela a lucrat ca asistent social in servicii sociale dezvoltate in comunitate, precum si in servicii de asistenta si protectia copilului (prevenirea separarii copilului de familie) si a coordonat un Centru de zi destinat copiilor aflati in situatii de risc. 

Gabriela acorda o deosebita atentie studentilor la specializarea Asistenta Sociala din cadrul Universitatii Transilvania Brasov, carora vrea sa le insufle pasiunea de a ajuta omul. Din aceasta pasiunea, ea spune ca a facut o cariera. 

Ghidandu-se in lucrul cu familiile pe principiul parinti fericiti, copii fericiti, Gabriela nu inceteaza sa construiasca servicii sociale de calitate indiferent unde isi desfasoara activitatea (institutii publice sau private). 

Dupa 9 ani de activitate, Gabriela declara ca abia acum a descoperit valentele profesiei de asistent social si e hotarata sa exploreze toate oportunitatile de dezvoltare personala si profesionala.

Share Button