BIBLIOTECA VIE IN ASISTENTA SOCIALA
Tamara Vasinc
Asistent social si Sef Serviciu de Asistenta Sociala
În România avem puțină experientă legată de managementul intervenției pentru un număr atât de mare de oameni, cu nevoi atât de diverse.
”Un incendiu izbucnit duminică pe strada Vasile Goldiş din Câmpia Turzii a distrus acoperișurile cu sarpanta din lemn ale circa 15 locuințe, majoritatea barăci din cărămidă. Incendiul a fost stins, dar au fost afectate în jur de 80 de persoane care locuiau acolo. O persoană a fost transportată la spital, iar alte șase persoane au primit asistență medicală la fața locului, toate pentru atac de panică. Incendiul a fost stins în urma intervenției pompierilor”
Și un comentariu al Primarului din Câmpia Turzii:
Mulțumesc colegilor de la Serviciul Asistență Socială a Primariei și în special doamnei Vasinc Tamara pentru intervenția promptă. Persoanele afectate de incendiu dorim să le cazăm la un centru rezidențial.
Tamara Vasinc este asistent social și conduce Serviciul de Asistență Socială. După ce pompierii au terminat de stins incediul, Tamara a trebuit să-și ghideze echipa să răspundă nevoilor de cazare, masă, haine, medicamente pentru 80 de persoane, printre care și copii. 80 de persoane în stare de șoc, care au pierdut totul în incediu și care aveau nevoie de suport în același timp.
Intervenția asistenților sociali în cazuri de dezastre naturale este nouă în România, deși multe din rapoartele dezastrelor din Europa sau Statele Unite relevă prezența asistentului social în echipa de intervenție, fie în momentul dezastrului, fie în intervenția pe termen scurt și pe termen lung.
În România avem puțină experientă legată de managementul intervenției pentru un număr atât de mare de oameni, cu nevoi atât de diverse. Pentru o comunitate, oferirea suportului pentru 80 de persoane, deodată, este o provocare. Asta cu atât mai mult cu cât, pe lângă nevoile materiale (focul distruge totul și ce mai rămâne este distrus în urma apei folosita de pompieri pentru stingerea focului), apar nevoile de ancorare pozitivă ca urmare a șocului.
Am întrebat-o pe Tamara care a fost prima provocare când a început intervenția:
Tamara Vasinc:
Panica este un aspect pe care a trebuit să îl administrăm. Ne-am confruntat cu emoții puternice ale celor care au trecut prin dezastru. Sentimentul de pierdere și șocul produs de foc este greu de administrat. Echipa noastră s-a asigurat prima dată că toți sunt în afara riscului și copiii sunt îngrijiți.
Perioada grea a inceput, însă, după ce pompierii au terminat treaba și oamenii au văzut ce a rămas în urma focului.
După un dezastru, în stare de șoc, oamenii, indiferent de condiția lor socială nu au capacitatea să se raporteze la nimic pozitiv, trăiesc doar haotic sentimentul de pierdere, de gol și spaimă. Ca să-i poți capacita în aceste momente trebuie să ai abilitatea de a le prezenta ceva pozitiv, ceva de care să se agațe pentru a începe să construiască speranța.
Eu am folosit în acele momente faptul că nu au fost victime. Și faptul că tot ce a fost distrus poate fi reconstruit, evident cu ajutor și suport din partea întregii comunități. Cel mai dificil este să treci de primele zile de după dezastru, perioadă în care preocuparea principală este supraviețuirea.
ASproAS: care este rolul unui asistent social în cazul dezastrelor? Ce anume face el?
Tamara Vasinc:
Coordonarea resurselor și direcționarea lor spre cei care au nevoie de ele este un rol important al asistentului social în momentul dezastrelor. Coordonarea este absolut necesară pentru a preveni pierderea sau irosirea de resurse.
După ce problema supraviețuirii e rezolvată – gen hrană, acoperiș deasupra capului, este o provocare să distribui echitabil resursele. Omul se reîntoarce în paternul concurențial, în care crede că totul i se cuvine! Aici e marea provocare a unui asistent social și aici e importantă încrederea în propriile competențe și valori!
Apoi, trebuie să activezi comunitatea pentru suport. Oamenii pierd tot în foc. Au pierdut hainele, actele, tot ce aveau. Comunitatea este cea care are capacitatea să ne ajute în astfel de momente și noi am primit acest suport.
Eu încă lucrez cu aceste familii. Săptămâna trecută chiar am reușit să fac medierea pe piața muncii a unui număr de 46 de persoane. Am găsit o deschidere deosebită din partea companiilor locale. Sper că o parte să poată răspunde cerințelor angajatorului. Nu este ușor, pentru că sunt persoane care nu au lucrat până acum. Dar își doresc asta și rolul meu este să creez această oportunitate. Am în vedere o strategie pe termen lung.
ASproAS: care este cel mai important aspect pentru un asistent social în astfel de intervenții?
Tamara Vasinc:
Eu am avut noroc de o echipă puternică și de suportul primarului și a colegilor din administrație. Colegii mei lucrau cu familiile unde era necesară intervenția, iar eu identificam nevoile și căutam resursele!
Este important ca oamenii să aibă încredere că poți să îi ajuți. Oamenii simt când ceea ce faci tu este sustenabil sau nu. Ei știu că au nevoie de suport să reușească să-și schimbe condițiile de viață. Și dacă au încredere în tine și în strategiile tale de suport, atunci folosesc oportunitățile pe care le deschizi. Altfel, nu fac echipă cu tine. Și nu poți să îi ajuți. Eu mă bucur de încrederea oamenilor. Și am fost o echipă în acest dezastru.
Familia are o dinamică a ei pe care noi o folosim ca o resursă, iar comunitatea de rromi e vie, se susțin unii pe alții. Au trecut prin acest dezastru ca grup. Această tragedie i-a scos din starea de confort, iar ei au răspuns și s-au reorganizat împreună.
Voi împărtăși colegilor mei, care lucrează în comunități, din această experiență. În cazul unui dezastru vor avea nevoie de toate cunoștințele și competențele pentru a reuși să ofere suport.
@Tamara Doina Vasinc, 19 martie 2017, Biblioteca Vie în Asistența Socială, ASproAS
