Legea privind statutul asistentului social este în modificare în Parlamentul României

FORMA LEGII ÎN URMA MODIFICĂRILOR PROPUSE

Vă invităm să vă alăturați nouă și să susțineți inițiativa de modificare în Parlamentul României a legii 466/2004 privind statutul asistentului social – CLICK PE ACEST LINK

VĂ MULȚUMIM

După ani de zile de analize privind situația asistentului social și dificultățile prin care trec asistenții sociali după ce termină studiile, știm că este momentul să modificăm Legea 466/2004 privind statutul asistentului social.

Modificarea legii este inițiată de Dl. Deputat Lupescu L. Dumitru, cu suportul Dlui. Consilier Antonio Andrusceac și Dna. Ana Rădulescu, Director general ASproAS. Legea este susținută de către deputați, indiferent de culoarea politică a acestora. Asistența socială nu trebuie să aibă culoare politică.

În această formă în care este astăzi, legea facilitează crearea unor aberații privind modul în care un asistent social poate să se angajeze și să profeseze.

Suntem în punctul în care legea nu îl mai protejează pe asistentul social, ci îl îndepărtează de piața muncii. Am ajuns la aberația în care este mai ușor să te angajezi pe un post de asistent social dacă nu ești de profesie asistent social, decât dacă ești asistent social.

Mai mult, suntem în punctul în care o diplomă universitară eliberată de către Ministerul Educației nu este recunoscută, ci ea trebuie să fie reconfirmată doar de către plata unor taxe suplimentare către o organizație neguvernamentală. O organizație neguvernamentală nu poate să vină peste Ministerul Educației și să reconfirme un titlu obținut printr-o diplomă universitară.

Legea în forma actuală nu și-a arătat eficiența. Din contră, a creat un monopol periculos pentru asistentul social și pune în risc respectarea drepturilor pe care le are o persoană care deține o diplomă de studii.

Colegiul asistenților sociali nu oferă un titlu diferit decât cel obținut prin diploma universitară (în baza legii 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România), așa cum face Baroul Avocaților sau Colegiul Medicilor.

Modificările propuse nu afectează dreptul la liberă practică sau responsabilitățile colegiului în această direcție.

EDITARE 27.03.2019

Modificarea legii include articole care sunt propuse spre abrogare și articole care trebuie reformulate sau adăugate pentru a întări profesia de asistent social în România.

Precizăm că modificările și completările propuse pentru această lege:

nu au impact financiar;
nu impun crearea unor structuri suplimentareîn România, dat fiind faptul că reglementările sunt deja în responsabilitatea unor instituții de stat;
nu presupun eliminarea Colegiului Asistenților Sociali, ci, în acord cu structura pe care o are dată de legea 466/2004, asigurarea rolului de autorizare a exercitarii liberei practici a asistenților sociali și mai ales a asumării responsabilității actului profesional de catre Colegiu în relație cu cei care primesc acreditarea din partea acestuia, pentru libera practică;

Articolele propuse spre abrogare sau spre modificare:

Modificarea art 26 pct. (5) și toate cele articole care sunt relaționate cu conținutul acestuia, dat fiind faptul că statul pe care legea 466/2004 îl oferă Colegiului Asistenților Sociali clarifică responsabilitățile pe care acesta le poate avea și limitele în relație cu persoanele care dețin titlul de asistent social.

Articolul 26 (1) din actuala formă a legii 466/2004 prevede faptul că Colegiul Asistenților Sociali este:

organizaţie profesională, neguvernamentală, de interes public, apolitică, nonprofit, cu personalitate juridică, autonomă şi independentă.

Cu toate acestea, în art. 26 (5) este prevăzut:

Colegiul se constituie din totalitatea asistenților sociali din România.

Colegiul asistenților sociali nu este autoritate de stat pentru a reprezenta asistenții sociali din România, inclusiv pe cei care nu sunt membrii.

De altfel, Colegiul asistenților sociali nu are atribuții de reprezentare a puterii de stat, așa cum o au unele dintre colegii (ex. Colegiul Medicilor sau Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România).

În forma pe care o are dată de legea 466/2004, Colegiul Asistenților Sociali este o asociație profesională a asistenților sociali care poate să-și extindă activitatea (în acord cu legea 200/2004) doar în relație cu reglementarea liberei practici (așa cum este de ex. Colegiul Psihologilor).

Toate articolele de lege care vizează rolul de reglementare a liberei practici a Colegiului Asistenților Sociali sunt menținute în legea 466/2004.

Abrogarea art 8și toate cele care sunt relaționate cu conținutul acestuia:

(1) asistentul social își poate desfășura activitatea numai după̆ aprobarea cererii de înscriere ca membru în Colegiu.

Colegiul asistenților sociali nu are statut de autoritate care exercită puterea de stat (așa cum este de ex. Colegiul Medicilor) și nici nu organism care oferă acces la exercitarea unei profesii care se obține prin calificare (așa cum este de ex. Baroul Avocaților).

În primul rând, nici o lege din România nu poate să limiteze accesul la un loc de muncă într-o instituție publică sau privată prin înscrierea ca membru într-un organism de drept privat atunci când între titlul locului de muncă și titlul înscris pe diploma obținută este o similaritate.

Legea 200/2004 prevede organsime de reglementare cu autoritate de stat în cazul în care un titlul profesional se obține prin pregătirea profesională diferită de cea pentru care se acordă deja diplome ca urmare a studiilor în cadrul unor organisme cu autoritate de stat (cum sunt universitățile). Așa se întâmplă, de ex., la avocați sau medici. Celelalte profesii, cum este cea de psiholog sau cea de arhitect, care au similaritate între titlul diplomei și titlul locului de muncă, reglementează DOAR libera practica.

Acest principiu trebuie să se aplice și în cazul asistenților sociali.

Dreptul de exercitare al unei profesii, alta decât cea obținută prin diplomă universitară, se face în baza unui atestat de competențe. Acest lucru se întâmplă când aceste competențe depășesc competențele obținute prin titlul înscris pe diplomă (ex. medici). Dar nu este cazul asistenților sociali pentru că ei obțin titlul prin diplomă universitară și lucrează în locuri de muncă cu titlul similar diplomei.

Dar art. 8. din 466/2004 condiționează accesul asistentului social la un loc de muncă de eliberarea avizului de exercitare a profesiei. În felul acesta abrogarea art. 8 este necesară din mai multe motive:

Nu recunoaște un drept obținut de către asistentul social care deține o diplomă universitară;
Legea 200/2004 (art.16) face clar excepție pentru obținerea unui atestat suplimentar în cazul persoanele care deține un titlu obținut prin diplomă. Prin urmare asistenții sociali nu au nevoie de un atestat suplimentar.
În art. 23. al legii 200/2004, dreptul de a exercita o profesie în România nu poate fi interzis dacă o persoană deține o diplomă eliberată de o către o autoritate competentă care certifică faptul că titularul a încheiat un ciclu de studii superioare cu o durată minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecvenţă în cadrul unei universităţi, al unei instituţii de învăţământ superior.

Asistenții sociali îndeplinesc aceste condiții privind deținerea unei diplome, dar nu li se recunoaște acest drept în forma actuală a legii 466/2004.

Iar în cazul în care aceste motive nu sunt suficiente, tot în art. 16 din legea 200/2004 este prevăzut faptul că atestatele, atunci când este vorba de o altă calificare decât cea obținută în urma unui program de studii, sunt oferite doar de către o autoritate competentă care are atribuții conferite prin autoritatea de stat, lucru care nu este valabil în cazul Colegiul Asistenților Sociali.

Abrogarea art.13și toate cele care sunt relaționate cu conținutul acestuia. Acest articol prevede:

asistentul social este obligat să păstreze confidenţialitatea în legătură cu situaţiile, documentele şi informaţiile pe care le deţine în scop profesional, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a metodologiilor adoptate de către Colegiu.

În calitate de organizație neguvernamentală, fără atribuții de reprezentare a puterii de stat (așa cum este ex. Colegiului Medicilor), Colegiul Asistenților Sociali nu poate să emită și să impună reguli care să fie opozabile tuturor, cu atât mai mult asistenților sociali care lucrează în instituții publice. Și aici vă dăm exemplul asistenților sociali care lucrează în Spitalul Militar sau a asistentului social care lucrează în Unitățile de Primiri Urgențe unde practica asistentului social cade sub incidența reglementării Ministerului Apărării sau a Ministerului de Interne.

Cu statutul dat de legea 466/2004, Colegiul Asistenților Sociali nu poate să aibă putere de reglementare. Doar Parlamentul României, Guvernul și prin acesta intră și Ministerele care au în structura lor organismele de reglementare, așa cum este ex. Colegiului Medicilor.

Restul Colegiilor reglementează doar libera practică sau un titlul diferit decât cel obținut prin diplomă.

De altfel, prin extindere de la acest articol, Colegiul Asistenților Sociali a inclus în propriul regulament de organizare și funcționare faptul că supraveghează activitatea asistenților sociali. Colegiul asistenților sociali nu poate să controleze și să supravegheze activitatea unui asistent social într-o instituție publică.

Statul Român a creat și implementează deja aceste mecanisme de acreditare și monitorizare a serviciilor în care lucrează asistentul social, iar în cazul domeniului serviciilor sociale, acest atribut este exercitat de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială. Aceste mecanisme de monitorizare și control a calității sau a formării profesionale continue sunt deja în funcțiune și sunt alocate organismelor de drept public în domeniul social, al sănătății sau al învățământului, după caz.

Existența acestor articole în forma actuală a legii 466/2004 au dus deja la aberații cu care asistenții sociali se confruntă. Dacă vă întrebați de ce asistenții sociali nu au cerut modificarea acestei legi până acum, răspunsul este oferit chiar de către Colegiul Asistenților Sociali.

În Regulamentul de Organizare și Funcționare, Colegiului Asistenților Sociali a reglementat modul în care o persoană poate pierde calitatea de membru. Acest aspect este în regulă pentru un organism privat, dar în cazul asistenților sociali, indiferent dacă lucrează într-o instituție publică sau privată, pierderea calității de membru duce la pierderea dreptului de a practica o activitate alocată titlului de asistent social și prin consecință asistentului social riscă încheierea contractului de muncă pentru că nu mai poate să realizeze activitățile pentru care instituția l-a angajat.

Retragerea titlului de membru într-un organism privat, așa cum este Colegiul Asistenților Sociali care sub incidența deciziilor interne ale organizației, dar în cazul asistenților sociali acest aspect are consecințe asupra locului de muncă și a contractului de muncă.

O organizațieneguvernamentală nu poate interveni în relațiile juridice dintre un asistent social și un angajator, așa cum stipulează în forma actuală legea 466/2004.

În România, activitatea unui asistent social în relație cu angajatorul, cu excepția liberei practici pe care o poate reglementa Colegiul Asistenților Sociali, este prevăzută de CODUL MUNCII.

Protecția drepturilor unei persoane angajate față de angajator este prevăzută în contractul de munca și este apărată de o întreaga norma de drept care este dreptul muncii.

Pe de altă parte, în acord cu legislația în domeniu, asistenții sociali pot solicita SINDICATELOR protecția drepturilor lor în relație cu angajatorii. Acest aspect este deja în regăsit în practică. Legea din România prevede reguli clare de reprezentare a persoanelor angajate.

Partea pe care o poate asigura Colegiul asistenților sociali este reglementarea liberei practici.

În forma propusă a legii 466/2004, am reformulat articolele care privesc activitatea asistentului social pentru ca acestea să reflecte realitatea, am inclus drepturi ale asistentului social și accesul la formarea profesională. Precizăm că aceste drepturi sunt corelate cu legislația în domeniu acreditării și funcționării serviciilor sociale.

Aceste modificările legislative sunt susținute de către Asociația Asistenților Sociali (ASproAS), de furnizori publici și privați de servicii sociale, de asistenți sociali, de cadre universitare din cadrul facultăților de asistență socială și de organizații care desfășoară activități de asistență socială.

De altfel, promovarea profesiei de asistent social în România a fost realizată de-a lungul anilor de către asociații profesionale ale asistenților sociali, de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale și de către asistenții sociali în fiecare zi în care își desfășoară activitatea.

Forma modificată a legii 466/2004 menține protejarea titlului de asistent social și întărește statul asistentului social în relație cu celelalte legi în vigoare în România.