Expertii nationali care au participat la Semestrul European, ce a avut loc in Brussles in septembrie 2017, au afirmat ca serviciile de ocupare nu mai sunt eficiente fara o abordare integrata care sa cuprinda serviciile sociale, serviciile medicale si serviciile de formare.
Diversificarea cerintelor angajatorilor si modificarea competentelor profesionale si sociale cerute pentru a accesa sau a mentine un loc de munca, modifica si tipul de suport de care are nevoie o persoana pentru a intra, dar si pentru a se mentine pe piata muncii.
In cadrul Semestrului European, accesul pe piata muncii a fost discutat intr-un grup de lucru dedicat special analizei situatiei actuale si a identificarii prioritatilor in combaterea somajului. Grupul de lucru a avut ca raportor pe Ana Radulescu, Director General ASproAS.
Ana Radulescu:
Conceptul existent in politica publica privind ocuparea nu mai este de actualitate si nu mai acopera nevoile reale ale oamenilor. Suportul oferit de catre serviciile de ocupare este doar unul tehnic (CV, scrisori de intentie…), nu unul care sa permita dezvoltarea competentelor de relationare, de munca sau de lucru in echipa. Nu mai este suficient sa ai un loc de munca disponibil si dorinta de a lucra; trebuie sa ai imbracamintea necesara, sa nu ai probleme medicale, sa ai o locuinta pentru odihna si mentinerea igienei, sa ai competente care sa iti permita sa te pui in valoare si sa poti sa comunici cu potentialii angajatori.
In Romania noi discutam deja aceasta abordare sistemica a angajabilitatii si aceasta este punctul central al abordarii integrate a serviciilor comunitare pe care il promovam deja de cativa ani.
Reprezentantii tarilor Europene au demostrat nevoia de a schimba abordarea in accesul pe piata muncii. Modele de succes identificate, cum este cel din Bruges în Belgia, au la baza urmatoarele principii:
- centrarea pe solutii si oportunitati de angajare create la nivel local, nu la nivel national, care urmeaza resursele si nevoile locale; acest aspect este absolut necesar atunci cand vorbim de zonele rurale sau zonele aflate la distanta fata de orasele mari;
- activarea unui suport complex care sa acopere nu doar directionarea spre locuri de munca sau relationarea somerilor cu locuri de munca, ci activarea unui suport social care sa permita sa pregateasca persoana pentru dinamica pietei muncii;
- dezvoltarea competentelor profesionale, dar mai mult decat atat a competentelor sociale si a celor de munca; acestea permit unei persoane sa raspunda cerintelor angajatorilor;
Interventia asistentilor sociali este absolut necesara in pregatirea pentru piata muncii. Asistentul social are rolul de a evalua nevoile fiecarei persoane pentru a deveni angajabil si rolul de a asigura cadrul potrivit pentru cresterea capacitatii unei persoane de a accesa serviciile necesare care sa ii permita sa se pregateasca pentru cerintele angajatorilor. Asistentul social are profilul profesional necesar pentru a asigura un proces de dezvoltare personala si sociala a unei persoane, mai exact sa dezvolte programe care sa faciliteze achizitia unor competente sociale si competente de munca sau lucru in echipa.
Pregatirea unei persoane pentru piata muncii imbina asigurarea nevoilor de zi cu zi cu nevoile de perspectiva ale angajarii. Fara suportul adecvat, o persoana care traieste in saracie sau se confrunta cu vulnerabilitati si cu lipsa resurselor adecvate, nu poate intra sau nu poate sa se mentina pe piata muncii.