Elena TOADER – Biblioteca vie in asistenta sociala


ELENA TOADER

Profesie: ASISTENT SOCIAL

BIBLIOTECA VIE ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ


Elena lucrează ca asistent social din septembrie 2014. Primul contact cu acest sistem de furnizare a serviciilor sociale s-a realizat în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1. Își continuă specializarea în domeniu studiind programul de master Grupuri de Risc și Servicii Sociale de Suport.

Lucrând ca asistent social în Serviciul Asistenți Maternali Profesioniști din cadrul DGASPC Sector 1, Elena oferă servicii de evaluare și monitorizare a evoluției copiilor aflați în sistemul de protecție specială, oferă sprijin și consiliere părinților în procesul de reintegrare a copiilor în familie sau întreprinde demersuri de identificare și localizare a rudelor de până la gradul IV în vederea stabilirii drepturilor firești asupra copiilor sau demersuri de deschidere a procedurii de adopție.

Pe lângă serviciile acordate copiilor, Elena are responsabilitatea de a evalua și monitoriza activitatea asistenților maternali profesioniști și de a realiza demersuri pentru reevaluarea și reatestarea acestora. Familiile copiilor sunt de asemenea vizate în procesul de asistare, întrucat, ca și asistent social, Elena va testa și evalua periodic garanțiile morale și condițiile materiale ale tuturor rudelor identificate cu scopul unei posibile reintegrări a copiilor în familia naturală sau extinsă.

Abordarea asistentului social în furnizarea serviciilor de suport

Consider că cea mai corectă abordare în furnizarea serviciilor sociale de suport se poate realiza doar pe un fundament solid de cunoștințe ale asistentului social și pe o bună cunoaștere a firii umane. La numai 23 de ani, nu pot spune că am acumulat multă experiență în profesarea asistenței sociale, însă mă aflu într-un proces continuu de învățare și mi-am canalizat atenția în formarea mea profesională și pe cunoașterea caracterului și a personalității umane. Pentru mine ca asistent social, este important să furnizez servicii sociale individualizate, adaptate, din perspective diferite pentru fiecare beneficiar în parte. Această abordare, ce ține de “personalizarea” serviciilor sociale în funcție de omul ce le primește, face ca intervenția mea să fie una corectă, de specialitate și de real suport.

Ca asistent social urmăresc periodic măsura în care intervenția mea modifică starea beneficiarului și, de asemenea, îmi modelez intervenția după nevoile și evoluția situației beneficiarilor. Sigur, mă pregătesc continuu, pentru că acest lucru este realizabil doar prin prisma unei formări continue și a unei pregătiri permanente.

Autonomia profesională a asistentului social în furnizarea serviciilor sociale

Personal simt și știu că autonomia mea profesională ca asistent social este foarte importantă. Este o valoare și o condiție pe care mi-ar fi foarte greu să o neglijez. Lucrând cu oameni, consider că adaptarea intervenției la nevoile beneficiarilor și implicarea emoțională adecvată în acest tip de suport este atât de necesară încât intervenția nu ar trebui să se realizeze altfel. Cred acest lucru nu doar din cauza faptului că am așteptări multiple de la mine și de la beneficiarii mei și nici din cauza faptului că eu consider demnitatea beneficiarului meu egală cu demnitatea mea, dar cred cu tărie că implicarea asistentului social trebuie să se bucure de o independență față de o autoritate exterioară/superioară. Asistentul social trebuie să aibă dreptul să își modeleze activitatea în funcție de cunoștințele pe care le are despre beneficiarul său și problemele cu care acesta se confruntă. El trebuie să poată să ia decizii, trebuie sa se bucure de libertatea de a își particulariza și individualiza intervenția în furnizarea serviciilor sociale. Este ceea ce fac eu în practica mea ca asistent social.

Schimbarea generată de intervenția asistentului social în viața beneficiarilor

La nivel personal, asistentul social poate evalua schimbarea produsă în viața beneficiarilor din feedback-ul pe care îl oferă aceștia, din modul în care vor alege să se poarte după intervenție, atât în familie cât și în comunitate, ori în raport cu ei înșiși. Din modul în care ei se vor raporta la alte probleme ce vor surveni, din motivul pentru care ar mai apela la sprijin, din frecvența cu care vor mai solicita ajutor, ori din dependență sau autonomia pe care o vor dezvolta în raport cu asistentul social. Schimbarea, odată produsă este vizibilă în atitudine și în comportament, în felul în care beneficiarul se raportează la sine, la viața și la problemele lui, în felul în care vorbește cu și despre asistentul social care l-a sprijinit în producerea schimbării.

Nevoile pe care le are un asistent social pentru a lucra eficient

Asistentul social are permanent nevoie de certitudinea că beneficiarul percepe intervenția ca fiindu-i benefică. Această certitudine vine din cunoștințele pe care le are asistentul social, din continua formare, pregătire și din supervizarea activității lui. Prin urmare, un asistent social are nevoie de formare, îndrumare și un mediu prielnic dezvoltării. Dacă asistentul social este sigur pe pregătirea și pe intervenția lui, atunci și beneficiarul său poate să devină motivat, implicat și încrezător.

Competenţele de care are nevoie un asistent social pentru a lucra efficient

Asistentul social trebuie să fie capabil să înțeleagă problema beneficiarilor săi, trebuie să cunoască măsura în care orice traumă, pierdere sau suferință poate afecta viața beneficiarilor săi, trebuie să discearnă între problemele, situațiile de risc sau de criză ale fiecărui beneficiar în parte. Aceste lucruri se pot realiza doar prin bune competențe de comunicare. Asistentul social trebuie să știe să asculte, să vorbească și să tacă. Pentru ca intervenția lui să fie eficientă trebuie să fie un bun ascultător, un ascultător activ, implicat și în același timp detașat față de orice altă problemă sau situație ce nu îl privește în acel moment pe beneficiar.

Anul acesta este promovată demnitatea în asistenţă socială. Ce înseamnă demnitatea pentru tine?

Pentru mine demnitatea înseamnă credință – credința că beneficiarul meu este unic și că poate să se schimbe, credința că eu pot sa îl ajut, credința că suntem valoroși, egali, capabili și că împreună putem produce schimbare, evoluție. Demnitatea înseamnă pentru mine să poți să stai drept. Să stai drept ca asistent social pentru că ai oferit servicii de calitate, eficiente și să stai drept ca beneficiar pentru că ești ascultat, înțeles, îndrumat, în așa fel încât să nu îți fie frică sau rușine de problema ta, ci să o accepți și să îți dorești să o reechilibrezi. Demnitatea înseamnă să ai puterea să stai drept, să ai credința că ai făcut tot ce puteai face, atât ca specialist cât și ca beneficiar, să respecți și să fii respectat.


@Elena Toader, 13 martie 2015, Biblioteca Vie în Asistența Socială, ASproAS

Share Button