Competențele profesionale care compun profilul profesional al Asistentului Social

Profilul profesional al asistentului social s-a modificat de-a lungul anilor, urmând nevoile oamenilor de adaptare la schimbările sociale, dar și înțelesul definiției profesiei de asistent social așa cum este dezvoltată de către IFSW și valorile profesiei de asistent social.

Termenul de competență profesională este înțeles ca având trei dimensiuni: A ȘTI (cunoașterea), A FACE (practica), A FI (valorile).

Există o provocare în a armoniza cunoștințele abstracte, pe de o parte și capacitatea concretă pe de altă parte.

Competențe profesionale nu sunt un dat, ci sunt cultivate prin studiu, practică și supervizare.

Pachetul de competențe incluse în profilul profesional al asistentului social este încă neclar pentru mulți asistenți sociali și creează o dificultate în stabilirea unor obiective de dezvoltare profesională.

Care sunt competențele pe care le includeți în profilul profesional al asistentului social? Cele mai des identificate competențe:

empatia
ascultarea activă
comunicarea
rezolvarea de probleme
mobilizarea de resurse
lucru în echipă

Acestea nu sunt, însă competențe, ci arii de studiu.

Profilul profesional al Asistentului Social pe care îl promovăm are la baza 15 pachete de competențe, așa cum au fost identificate de Hendik Epe și CFCECAS:

1. capacitatea de a asculta și a înțelege semnificațiile pe care oamenii le asociază lucrurilor, persoanelor și situațiilor pe care le trăiesc;

Înțelesul nu este inerent lucrului, nu este conținut în el, ci reprezintă rezultatul interpretării. Acțiunile noastre depind de înțelesul pe care-l asociem lucrurilor. Fiecare dintre noi acordăm alte înțelesuri acelorași lucruri. Înțelesul nu este permanent și se poate modifica în urma interacțiunii sociale

Interacționismul simbolic al lui Herbert Blumer:

„Oamenii acționează asupra lucrurilor pe baza înțelesurilor pe care le au aceste lucruri pentru ei.”

„Înțelesul lucrurilor este derivat, el «se naște» în urma interacțiunilor sociale pe care o persoană le are cu celelalte.”

„Aceste înțelesuri sunt manipulate sau modificate printr-un proces de interpretare”.

Asistenții sociali nu sunt parte a unor conversații în care sunt recipienți ai descrierii unor situații. Ei sunt parte activă în interacține pentru a-i ajuta pe oameni să identifice semnificațiile pe care le au și să facă schimbări în aceste semnificații pentru a gestiona pozitiv dificultățile cu care se confruntă.

2. capacitatea de a te conecta la emoțiile celuilalt și de a utiliza adecvat propriile emoții în actul profesional;

Definiția clasică a empatiei este aceea de a ne pune noi înșine în locul altei persoane, în tendița de a simți și înțelege emoțiile, gândurile, acțiunile și motivele persoanei. În diversitatea contextelor de viață și a experințelor umane acest demers nu este realist.

Din perspectiva actuală, empatia este capacitatea de a identifica și recunoaște emoțiile pe care le experimentează o altă persoană. capacitatea, de a rezona la experiența celuilalt, a gestiona emoțiile și a crea o conexiune reală.

3. capacitatea de a reflecta asupra propriei persoane și asupra propriilor acțiuni;

Reflecția este capacitatea de a vorbi cu tine însuți, este acordarea unei atenții critice valorilor practice și teoriilor care informează acțiunile de zi cu zi, prin examinarea reflectivă a practicii. Un motiv cheie pentru practica reflexivă este că experiența singură nu duce neapărat la învățare; reflecția deliberată asupra experienței este esențială în procesul de dezvoltare.

O persoană care reflectă de-a lungul practicii sale nu doar privește înapoi la acțiunile și evenimentele din trecut, ci face o analiză conștientă asupra emoțiilor, experiențelor, acțiunilor și răspunsurilor și adăuga informațiile la baza de cunoștințe existente pentru creștea nivelului de înțelegere.

4. capacitatea de a identifica/mobiliza rapid resursele necesare și a le utiliza într-un mod care să creeze impact maxim;

Această competență vizează achiziționarea resurselor necesare în timp util și rentabil. Mobilizarea resurselor pledează pentru a avea tipul adecvat de resursă la momentul potrivit și la prețul potrivit, utilizând corect resursele achiziționate, asigurând astfel utilizarea optimă a acestora.

Exemple ale elementelor de bază ale acestei competențe: identificarea resurselor, înregistrarea și arhivarea lor, cunoașterea modului de accesare / mobilizare a lor, armonizarea nevoilor cu resursele, corelarea resurselor cu persoanele respectând valorile profesionale.

5. capacitatea de adaptare rapidă la situații noi și de a crea un răspuns adecvat;

A avea abilități de adaptabilitate înseamnă că sunteți deschis și dispus să învățați lucruri noi, să acceptați noi provocări și să faceți ajustări pentru a se potrivi tranzițiilor din viață.

A fi adaptabil poate necesita o varietate de seturi de abilități combinate.

- colectarea de date și analiza lor sub aspectul reorientării resurselor;
- analiza consecințelor și luarea deciziilor;
- resetarea obiectivelor și crearea unor strategii creative

(apelare la abilități de gândire creativă și strategică)

- acceptarea schimbării și a ritmului oamenilor în procesul de schimbare

Această competență îi ajută pe oamenii care primesc suport să nu execute activități planificate:

să nu considere eșec atunci când acestea nu se pot realiza așa cum au fost stabilite;
și să-și dezvolte la rândul lor capacitatea de adaptare la schimbare.

6. capacitatea de a gestiona pozitiv conflictele;

Această competență include înțelegerea semnificațiilor și înțelegerea a ceea ce spune cealaltă persoană – din punctul său de vedere.

7. capacitatea de a recunoaște și a gestiona pozitiv contradicțiile;

Contradicțiile sunt date de rolurile pe care le are asistentul social în același timp și activitățile care vizează contradicții ale valorilor profesionale.

8. capacitatea de a lua decizii pe baza datelor obținute și de a argumenta deciziile;

Este general acceptat faptul că a lua o decizie este dificil și complex pentru asistentul social. De asemenea, este importantă diferența dintre argumentare și justificare. Asta pentru că:

- pe de o parte nu este un consens asupra a ceea ce este cel mai bine și binele este definit diferit pentru fiecare persoană;
- pentru că datele care stau la baza deciziei sunt deseori dificil de armonizat (date obiective);

9. capacitatea de a utiliza gândirea critică;

Gândirea critică este o gândire clară și liberă, care presupune:

identificarea, înțelegerea și realizarea conexiunii logice între idei și argumente proprii;
detectarea erorilor de raționament în argumente și prezentări;
rezolvarea problemelor cu grad ridicat de dificultate;
identificarea contextului și a implicațiilor unui argument sau ale unei idei;
construirea unor argumente și a unor idei noi pe baza celor deja acumulate;
realizarea distincției dintre fapte, opinii și judecăți de valoare etc.

10. capacitatea de a-și coordona activitatea în echipa de lucru;

O integrare a diferitelor perspective profesionale în decizie vizează crearea, interdependența, coordonarea și împărțirea rolurilor pe baza expertizei. Colaborarea începe cu o conștientizare a propriilor contribuții în calitate de asistent social și propriile competențe aduse din responsabilitățile organizației în care lucrează.

Pentru a coordona activitatea în echipă este necesară:

- conștiința propriei identități profesionale – asistenții sociali trebuie să își negocieze adesea rolul într-o echipă interdisciplinară și în anumite context nu poate să apeleze la suportul altor membri ai profesiei;
- clarificarea rolului – acest aspect este identificat deseori de către asistenții sociali ca o muncă de rutină, în special când rolurile sunt estompate, adică în echipă sunt cel puțin doi profesioniști diferiți dar calificați să îndeplinească sarcini similar și aceste sarcini nu sunt delegate în mod specific unuia dintre ei. Claritatea rolului este direct legată de respectul de sine și respectul profesional;
- Concilierea diferențelor – abilități precum rezolvarea conflictelor și crearea/menținerea relațiilor interpersonale eficiente sunt baza concilierii diferențelor;
- (…)

11. capacitatea de a te conecta și a te distanța, în același timp, în actul profesional;

Acest pachet de competențe include conectarea la realitatea semnificațiilor pe care persoana le are și capacitatea de răspuns emoțional adecvat.

12. capacitatea de a separa persoana de problemele cu care se confruntă;

Nu persoana este problema, ci problema este problema. Asistentul social trebuie să aibă capacitatea de a distinge între persoană și comportament.

13. capacitatea de a aplica prevederile juridice la cazuri specifice și contexte diferite;

Asistentul social nu trebuie să memoreze legislația, ci să interpreteze și să coreleze prevederile legii cu condițiile de viață.

14. capacitatea de a utiliza adecvat umorul și de a utiliza constant creativitate;

Nevoia de corelare la emoții diferite și capacitatea de a utiliza adecvat umorul este o nevoie pentru gestionarea problemelor dificile pe care asistentul social trebuie să le gestioneze pe parcursul activității profesionale. Umorul adecvat este legat de creativitate și de procesul complex de găsire a soluțiilor.

15. capacitatea de ancorare profesională în cât mai multe domenii profesionale

Asistentul social trebuie să conecteze aspecte de viață complexe, de aceea este necesar să poată utiliza cunoștințe din domenii diferite.

Acest profil este dezvoltat în cadrul proiectului finanțat de către ASproAS pentru dezvoltarea profesiei de asistent social în România.

Coordonator proiect: Ana Rădulescu

Competențele profesionale care compun profilul profesional al Asistentului Social

Profilul profesional al asistentului social s-a modificat de-a lungul anilor, urmând nevoile oamenilor de adaptare la schimbările sociale, dar și înțelesul definiției profesiei de asistent social așa cum este dezvoltată de către IFSW și valorile profesiei de asistent social.

Termenul de competență profesională este înțeles ca având trei dimensiuni: A ȘTI (cunoașterea), A FACE (practica), A FI (valorile).

Există o provocare în a armoniza cunoștințele abstracte, pe de o parte și capacitatea concretă pe de altă parte.

Competențe profesionale nu sunt un dat, ci sunt cultivate prin studiu, practică și supervizare.

Pachetul de competențe incluse în profilul profesional al asistentului social este încă neclar pentru mulți asistenți sociali și creează o dificultate în stabilirea unor obiective de dezvoltare profesională.

Care sunt competențele pe care le includeți în profilul profesional al asistentului social? Cele mai des identificate competențe:

empatia

ascultarea activă

comunicarea

rezolvarea de probleme

mobilizarea de resurse

lucru în echipă

Acestea nu sunt, însă competențe, ci arii de studiu.

Profilul profesional al Asistentului Social pe care îl promovăm are la baza 15 pachete de competențe, așa cum au fost identificate de Hendik Epe și CFCECAS:

1. capacitatea de a asculta și a înțelege semnificațiile pe care oamenii le asociază lucrurilor, persoanelor și situațiilor pe care le trăiesc;

Interacționismul simbolic al lui Herbert Blumer:

„Oamenii acționează asupra lucrurilor pe baza înțelesurilor pe care le au aceste lucruri pentru ei.”

„Înțelesul lucrurilor este derivat, el «se naște» în urma interacțiunilor sociale pe care o persoană le are cu celelalte.”

„Aceste înțelesuri sunt manipulate sau modificate printr-un proces de interpretare”.

2. capacitatea de a te conecta la emoțiile celuilalt și de a utiliza adecvat propriile emoții în actul profesional;

Definiția clasică a empatiei este aceea de a ne pune noi înșine în locul altei persoane, în tendița de a simți și înțelege emoțiile, gândurile, acțiunile și motivele persoanei. În diversitatea contextelor de viață și a experințelor umane acest demers nu este realist.

Din perspectiva actuală, empatia este capacitatea de a identifica și recunoaște emoțiile pe care le experimentează o altă persoană. capacitatea, de a rezona la experiența celuilalt, a gestiona emoțiile și a crea o conexiune reală.

3. capacitatea de a reflecta asupra propriei persoane și asupra propriilor acțiuni;

4. capacitatea de a identifica/mobiliza rapid resursele necesare și a le utiliza într-un mod care să creeze impact maxim;

Exemple ale elementelor de bază ale acestei competențe: identificarea resurselor, înregistrarea și arhivarea lor, cunoașterea modului de accesare / mobilizare a lor, armonizarea nevoilor cu resursele, corelarea resurselor cu persoanele respectând valorile profesionale.

5. capacitatea de adaptare rapidă la situații noi și de a crea un răspuns adecvat;

A avea abilități de adaptabilitate înseamnă că sunteți deschis și dispus să învățați lucruri noi, să acceptați noi provocări și să faceți ajustări pentru a se potrivi tranzițiilor din viață.

A fi adaptabil poate necesita o varietate de seturi de abilități combinate.

colectarea de date și analiza lor sub aspectul reorientării resurselor;

analiza consecințelor și luarea deciziilor;

resetarea obiectivelor și crearea unor strategii creative

(apelare la abilități de gândire creativă și strategică)

acceptarea schimbării și a ritmului oamenilor în procesul de schimbare

Această competență îi ajută pe oamenii care primesc suport să nu execute activități planificate:

să nu considere eșec atunci când acestea nu se pot realiza așa cum au fost stabilite;

și să-și dezvolte la rândul lor capacitatea de adaptare la schimbare.

6. capacitatea de a gestiona pozitiv conflictele;

Această competență include înțelegerea semnificațiilor și înțelegerea a ceea ce spune cealaltă persoană – din punctul său de vedere.

7. capacitatea de a recunoaște și a gestiona pozitiv contradicțiile;

Contradicțiile sunt date de rolurile pe care le are asistentul social în același timp și activitățile care vizează contradicții ale valorilor profesionale.

8. capacitatea de a lua decizii pe baza datelor obținute și de a argumenta deciziile;

Este general acceptat faptul că a lua o decizie este dificil și complex pentru asistentul social. De asemenea, este importantă diferența dintre argumentare și justificare. Asta pentru că:

pe de o parte nu este un consens asupra a ceea ce este cel mai bine și binele este definit diferit pentru fiecare persoană;

pentru că datele care stau la baza deciziei sunt deseori dificil de armonizat (date obiective);

9. capacitatea de a utiliza gândirea critică;

Gândirea critică este o gândire clară și liberă, care presupune:

identificarea, înțelegerea și realizarea conexiunii logice între idei și argumente proprii;

detectarea erorilor de raționament în argumente și prezentări;

rezolvarea problemelor cu grad ridicat de dificultate;

identificarea contextului și a implicațiilor unui argument sau ale unei idei;

construirea unor argumente și a unor idei noi pe baza celor deja acumulate;

realizarea distincției dintre fapte, opinii și judecăți de valoare etc.

10. capacitatea de a-și coordona activitatea în echipa de lucru;

Pentru a coordona activitatea în echipă este necesară:

conștiința propriei identități profesionale – asistenții sociali trebuie să își negocieze adesea rolul într-o echipă interdisciplinară și în anumite context nu poate să apeleze la suportul altor membri ai profesiei;

Concilierea diferențelor – abilități precum rezolvarea conflictelor și crearea/menținerea relațiilor interpersonale eficiente sunt baza concilierii diferențelor;

(…)

11. capacitatea de a te conecta și a te distanța, în același timp, în actul profesional;

Acest pachet de competențe include conectarea la realitatea semnificațiilor pe care persoana le are și capacitatea de răspuns emoțional adecvat.

12. capacitatea de a separa persoana de problemele cu care se confruntă;

Nu persoana este problema, ci problema este problema. Asistentul social trebuie să aibă capacitatea de a distinge între persoană și comportament.

13. capacitatea de a aplica prevederile juridice la cazuri specifice și contexte diferite;

Asistentul social nu trebuie să memoreze legislația, ci să interpreteze și să coreleze prevederile legii cu condițiile de viață.

14. capacitatea de a utiliza adecvat umorul și de a utiliza constant creativitate;

15. capacitatea de ancorare profesională în cât mai multe domenii profesionale

Asistentul social trebuie să conecteze aspecte de viață complexe, de aceea este necesar să poată utiliza cunoștințe din domenii diferite.

Acest profil este dezvoltat în cadrul proiectului finanțat de către ASproAS pentru dezvoltarea profesiei de asistent social în România.

Coordonator proiect: Ana Rădulescu