Andreea RADU – Biblioteca vie in asistenta sociala

ANDREEA RADU

Profesie: ASISTENT SOCIAL

Absolventa a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti, Specializarea ASISTENTA SOCIALA

Andreea furnizează servicii de suport în asistență socială pentru persoanele care se confruntă cu diferite limitări cu scopul de a le pregăti în accesul pe piața muncii și a le susține dezvoltarea personală și socială.

Andreea a participat la elaborarea modelului de servicii „Self marketing training”, a realizat sesiuni de evaluare a potențialului de dezvoltare profesională (utilizând ca instrumente de lucru: chestionarul de interese Holland, chestionarul de personalitate MBTI, chestionarul de interese strong, chestionare de determinare a stilului de învățare) și a oferit servicii de consiliere vocațională, mentoring, consiliere individuală și de grup, mediere pe piața muncii și dezvoltare personală.

De asemenea, Andreea a lucrat în aria tinerilor și adulților aflați în risc de abandon școlar sau care au abandonat școala. Aceste activități au fost derulate în două proiecte cu finanțare europeană ce au vizat persoanele de etnie romă și care au implementat programe tip „Școala după Școală” și „A doua șansă”.

 

Abordarea asistentului social în furnizarea serviciilor de suport în asistența persoanelor vulnerabile aflate în căutarea unui loc de muncă

În lucrul direct cu beneficiarul am încercat să realizez și să implementez servicii individualizate, bazate pe identificarea problemelor cu care se confruntă beneficiarul și pe identificarea soluțiilor, resurselor și alternativelor pentru soluționarea acestora. În practica mea profesională în asistență socială am folosit de cele mai multe ori metoda consilierii, respectiv consilierea centrată pe rezolvarea de probleme și consilierea centrată pe persoană. Personal, prefer să îmbin aceste tipuri de consiliere pentru că sunt nondirective, permit explorarea alternativelor de soluționare a problemelor și susțin participarea beneficiarului la elaborarea soluțiilor. M-a interesat să asigur beneficiarului spațiu în care să aibă libertatea de a discuta problemele cu care se confruntă, să aibă spațiul de pregătire a competențelor și de dezvoltare a cunoștințelor și mai ales să poată aleage momentul în care se simte pregătit să acționeze pentru rezolvarea problemelor sale.

 

Rolul asistentului social în lucru cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă

Asistentul social trebuie să urmeze nevoile de asistență ale beneficiarilor și, cel mai important, trebuie să se pregatească continuu pentru a răspunde acestor nevoi. Iar, o nevoie de bază, astăzi, este pregătirea în vederea accesului pe piața muncii. Este necesar ca asistentul social să lucreze cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, iar asistenții sociali din serviciile publice sau private de asistență socială ar trebui să se pregătească pentru a susține beneficiarii cu care lucrează să acceseze și să mențină un loc de muncă. Astăzi este dificil să inițiezi o intervenție viabilă și cu rezultate pe termen lung pentru beneficiar, fără să fie necesar suportul pentru accesul pe piața muncii. Cei mai mulți dintre beneficiarii serviciilor de asistență socială nu au competențele necesare pentru a interacționa cu companiile. În România, din păcate, acest tip de pregătire a asistentului social nu este susținut, însă pentru beneficiarii serviciilor de asistență socială, acest aspect este foarte important în vederea realizării unei intervenții sustenabile și cu rezultate pe termen lung. O persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, indiferent dacă este vorba despre o persoană cu dizabilități sau nu, are foarte puține servicii în sistemul public pe care le poate accesa pentru a primi suportul necesar în vederea obținerii unui loc de muncă.

Un serviciu în care asistentul social este foarte util pentru a susține accesul pe piața muncii este serviciul public de asistență socială. Aici asistentul social ar trebui să fie susținut de către angajator să elaboreze și să furnizeze servicii individualizate și centrate pe probleme. Beneficiarii de servicii ar trebui să primească din partea asistentului social îndrumare în vederea stabilirii traseului personal și profesional.

 

Autonomia profesională a asistentului social în furnizarea serviciilor de asistență

Consider că autonomia asistentului social în practica profesională este esențială pentru că doar așa asistentul social poate să creeze și să furnizeze servicii de calitate adaptate nevoilor beneficiarilor. Lipsa autonomiei profesionale modifică negativ structura serviciilor oferite de către asistentul social. Cred că autonomia profesională trebuie să existe în aproape orice practică profesională în asistență socială, cu excepția practicii tehnice, administrative. Dacă ne uităm la problemele sociale din România, eu consider că astăzi este absolut necesar ca asistentul social să lucreze 80% oferind servicii de suport pentru dezvoltarea competențelor sociale și soluționarea de probleme și doar 20% oferind prestații sociale. Din păcate realitatea noastră este alta.

Personal, am încercat să îmbin cele două dimensiuni ale practicii unui asistent social (practica administrativă și practica profesională) într-un mod eficient pentru beneficiarii mei. În furnizarea serviciilor pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă am urmat proceduri de lucru (care au fost adaptate pe baza unor servicii dezvoltate în țări cu o istorie impresionantă în sfera asistenței sociale: Austria și Marea Britanie), dar mi-am folosit experiența profesională și am elaborat și furnizat servicii adaptate la nevoile beneficiarilor. Pe baza unor proceduri existente am elaborat și implementat sesiunile din cadrul serviciilor de suport, cum ar fi programul de dezvoltare personală pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și programul de „self marketing training”. Prin prisma experienței profesionale am avut posibilitatea să realizez servicii de mediere pe piața muncii, eforturile fiind apreciate de beneficiari, care au valorificat suportul primit în demersurile lor pentru a intra și a se menține pe piața muncii.

 

Cum știm dacă munca unui asistent social schimbă în bine viața beneficiarilor?

Un asistent social știe dacă intervenția lui a fost eficientă sau nu chiar de la beneficiarii săi. Beneficiarul poate evalua obiectiv dacă suportul primit de la asistentul social a fost util sau nu. Sigur că este bine să ai și instrumente de evaluare care să ajute profesionistul în cuantificarea rezultatelor, dar este necesar ca și beneficiarul să vadă schimbarea. Eu am învățat de la alți asistenți sociali care m-au pregătit în practica profesională că asistentul social își dezvoltă singur instrumentele de lucru. Așa că, la rândul meu, am dezvoltat instrumene pentru feedback-ul beneficiarului. Revin: schimbarea se vede și se simte chiar de către beneficiar și el îți va spune asta.

 

Nevoile de pregătire și competențele unui asistent social

În primul rând asistentul social are nevoie de formare profesională, mentorat în dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor furnizate, schimb de experiență profesională cu alți asistenți sociali și profesioniști din România sau din alte țări. Asistentul social implicat în furnizarea serviciilor de ocupare trebuie să dea dovadă de o serie de competențe din aria inteligenței cognitive (să dețină informații cu privire la piața muncii, informații legislative, modalități de obținere a unui loc de muncă, fluctuațiile existente pe piața muncii, domenii de interes etc.), dar mai ales competențe din aria inteligenței emoționale (motivarea și suportul beneficiarilor pentru a realiza acțiunile de care au nevoie pentru a schimba condițiile în care trăiesc).

 

Relația dintre profesia de asistent social și demnitate

În Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale (art. 5) este precizat faptul că asistența socială se bazează pe o serie de valori și principii: respectarea demnității umane, fiind una dintre acestea.

Importanța acestui principiu este de necontestat și respectarea acestei valori va ajuta beneficiarul în dezvoltarea sa personală și profesională. Lăsând beneficiarul să decidă ce este mai bine pentru el îl ajutăm nu doar să acceseze serviciul pe care îl consideră folositor în vederea rezolvării situației dificile în care se află, ci îi atribuim și doza de încredere atât de necesară în luarea deciziilor.

Respectarea demnității beneficiarului este similară cu oferirea unei hărți care sa îl ajute pe beneficiar să se ghideze către locul în care dorește să ajungă, dar îi oferim și posibilitatea să își aleagă singur drumul pe care îl va urma!


@Andreea Radu, 13 martie 2015, Biblioteca Vie în Asistența Socială, ASproAS

Share Button