Alexandra DINU – Cum este sa lucrezi, ca asistent social, cu persoanele si familiile in doliu


Alexandra Dinu

Profesie: ASISTENT SOCIAL

Absolventa a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti, Specializarea ASISTENTA SOCIALA


CUM ESTE SA LUCREZI CA ASISTENT SOCIAL CU PERSOANELE SI FAMILIILE IN DOLIU

 

Sunt persoane care își oferă suportul acelor familii care au pe cineva drag pentru care viața s-a oprit. De ce este nevoie de intervenția asistentului social în astfel de cazuri?

Sunt multe persoane care primesc, dar și care nu primesc suportul prietenilor în astfel de momente. În moment de doliu se instalează o stare care produce panica, durere, teamă, respingere, dezorientare și neputință. Persoanele aflate în această stare resping, uneori, prietenii care vor să le ofere sprijinul. Ele văd acest sprijin ca pe un sentiment de milă, ceea ce se și întâmplă în multe cazuri. Mila este ultimul lucru de care aceste persoane au nevoie în astfel de momente. Ele au nevoie de un sprijin real, concret, un sprijin pe care ele îl pot înțelege, accepta, folosi. Aici este nevoie de intervenția unui asistent social.

Cum poate interveni un asistent social? Aș spune că depinde de nevoile fiecărei persoane în parte. În unele cazuri, tot ce poți face ca specialist este să fii acolo lângă oameni, să taci, dar să le oferi siguranța de care au nevoie. Tăcerea și siguranța în astfel de momente, pentru unele persoane, reprezintă exact ceea ce au nevoie. Par lucruri simple, însă lucrurile simple sunt deseori greu de pus în practică.

Pe lângă această reziliență asigurată unei familii sau persoane care trece prin doliu, asistentul social participă la stabilirea nevoilor și a priorităților, la contactarea persoanelor, companiilor sau organizațiilor necesare la un moment dat, la asigurarea derulării ritualurilor și a procedurilor cerute de o asemenea situație.

Inteligența emoțională și socială este o cerință obligatorie pentru un asistent social care lucrează cu o asemenea problematică. Asistentul social trebuie să știe când să intervină și când să se retragă. Sunt acțiuni pe care le poate face asistentul social, dar sunt și acțiuni care, deși sunt încărcate de suferință, trebuie să fie făcute de către familie. Pentru că multe dintre acțiuni sunt pentru familie parte din procesul de acceptare a realității, de vindecare și de reacomodare la noua situație în care se află. Ca asistent social trebuie să poți să faci diferența dintre aceste momente și acțiuni.

Care este pregătirea pe care trebuie să o aibă un asistent social care lucrează cu astfel de cazuri?

Cred că înainte de orice pregătire profesională, asistentul social trebuie să aibă o structură psihică și mentală echilibrată. Fermitatea, confidențialitatea, reziliența, corectitudinea și rapiditatea sunt resursele principale cu care eu consider că trebuie să acționeze un asistent social în cazuri de doliu.

De asemenea, trebuie să accepți moartea ca fiind parte din viață. Trebuie să înțelegi conceptul morții și realitatea care te înconjoară. Viața se poate opri în orice moment. Cel mai important lucru din punct de vedere profesional pentru un asistent social care lucrează cu situații de doliu este să își poată controla emoțiile. Dacă nu le poți controla, nu ai ce căuta în această arie de intervenție. De ce? Pentru că auzi urlete de durere, părinți care își plâng copiii care au decedat poate cu 3 minute înainte și tocmai au aflat vestea, iar tu trebuie să îi ții de mână și să îi asculți cum plâng și cum se întreabă de ce eu; iar după toate acestea să poți merge acasă și să mai pui capul pe pernă fără să îți pierzi puterea că poți face aceste lucruri și a doua zi, și a treia zi.

Ca asistent social, trebuie să îți accepți neputința. Acesta este un exercițiu greu pentru asistentul social. Pentru mine a fost. Neputința izvorăște din dorința de a da totul pentru persoana pe care o ai în fața ta, cu care lucrezi și care are încredere în tine că tu o poți ajuta și nu o dezamăgești. Ei bine, nu poți face totul. Dar poți face foarte bine ceea ce depinde de tine și de aria ta profesională.

Un alt lucru important pentru mine a fost să cunosc limitele în intervenție. Trebuie să respecți limita impusă de persoana din fața ta, trebuie să simți până unde poți interveni și care este pragul de intervenție pe care nu îl poți trece. Trebuie să te respecți în primul rând pe tine ca profesionist, numai așa poți arăta respect persoanei din fața ta.

Eu trebuie să mulțumesc echipei CFCECAS pentru că m-a învățat să mă respect ca profesionist și să respect omul pentru care am o responsabilitate profesională – ca om și ca asistent social.

Îți mulțumim și îți dorim mult succes, Alexandra!


@Alexandra Dinu, 18 martie 2016, Biblioteca Vie în Asistența Socială, ASproAS

Share Button