Adriana SĂLCIANU
Profesie: ASISTENT SOCIAL
Absolventa a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti, Specializarea ASISTENTA SOCIALA
Tu ai fost unul dintre coordonatorii de intervenție pentru familiile #Colectiv. Știu medicii din spitale ce anume face un asistent social?
Mi-ar fi plăcut foarte mult să am un răspuns pozitiv la această întrebare. Din păcate, medicii și personalul medical sunt prea puțin informați despre profesia asistentului social, în general, și cu atât mai puțin despre munca pe care asistentul social ar trebui să o desfășoare în spitale. Nu vreau să generalizez, am întâlnit și excepții, situații în care medicul pune baza pe intervenția în echipa multidisciplinară, înțelege și vede efectele pozitive ale unei astfel de abordări și include asistentul social. Avem încă mult de lucrat până vom reuși să formăm, atât în rândul cadrelor medicale cât și în rândul oamenilor de rând, părerea corectă despre munca noastră în cadrul spitalelor.
Care este activitatea unui asistent social în spital?
Noi, asistenții sociali, suntem formați să înțelegem diferite contexte și probleme cu care se confruntă omul într-un moment din viața lui și să estimăm ce nevoi are în viitor în funcție de alegerile sau evenimentele care se petrec în prezent. Așa că pe de-o parte ne-am implicat să răspundem la nevoile imediate cu care se confruntau familiile, iar pe de altă parte ne-am pregătit să avem disponibile diferite resurse de care estimăm ca vor avea nevoie.
Am să mă refer aici la intervenția de urgență în situații de criză și dezastre cu victime multiple, pentru că este o parte specială a intervenției în spital. ASproAs a creat o echipă de asistenți sociali care să susțină familiile victimelor Colectiv, pe toată perioada în care acestea s-au aflat în situație de criză; eu am făcut parte din această echipă, am coordonat și participat la intervenția în spitale.
Nevoile familiilor au fost diverse, iar noi am încercat să le acoperim pe cele mai multe dintre ele. Printre primele solicitări au fost de a facilita contactul cu companii de transport pentru a anula rezervări și recupera banii pentru biletele de avion ale persoanelor spitalizate care se aflau în imposibilitatea de a mai putea pleca în vacanța planificată de Crăciun. Am avut familii care aveau nevoie de pașapoarte, transport de la spital acasă și de acasă la spital, părinți care au avut nevoie de însoțire la transferul copiiilor între spitale, însoțire la poliție pentru a recupera obiectele personale rămase în club, am avut familii care au avut nevoie de anumite lucruri personale pe care nu au mai avut puterea sa le achiziționeze.
Pe lângă aceste nevoi specifice, asistenții sociali au făcut informarea legată de procedurile prin care familiile pot solicita suportul financiar din partea statului. De asemenea, am facilitat contactul dintre familii și organizațiile care au strâns banii pentru victimele #Colectiv. I-am ajutat să trimită documentele sau i-am însoțit la sediile acestor organizații sau instituții pentru a-și depune documentația. În unele situații am facilitat contactul dintre familii și anumite organizații sau persoane care au vrut să doneze direct familiilor. Un aspect important pentru noi, la solicitarea familiilor, a fost să informăm și să ne asigurăm că se va păstra confidențialitatea cu privire la persoana către care s-a facut donația sau starea în care se aflau cei din spital.
Au existat momente în care părinții s-au consultat cu noi legat de cum să procedeze în diferite situații în fața cărora erau puși, spre exemplu nu aveau conturi bancare sau nu aveau documentele copiilor care dețineau conturile. În funcție de toate aceste nevoi, am orientat și am pus familiile în contact cu juriști, psihologi sau psihiatri, nevoie pe care am identificat-o atât pe perioada internării, cât și după.
Cred că una din nevoile pe care familiile nu au putut să le conștientizeze, nevoi generale, neexprimate, a fost suportul emoțional și încrederea, ambele fiind menționate ulterior, în mulțumirile transmise către noi.
Pe lângă toate acestea și multe pe care nu le mai menționez, am oferit suport în cazurile de deces. Suportul a venit pe două planuri, primul emoțional, de conștientizare și suport, al doilea pe plan material, fizic, cu referire la proceduri, termene și documente, loc de veci, servicii funerare sau pază.
Cât de grea este formarea în profesia de asistent social? În ce constă această greutate?
Cred că formarea la nivel academic nu prezintă dificultăți, însă greutatea apare în momentul în care trebuie să aplici lucrurile învățate teoretic și asta pentru că de cele mai multe ori, în practică lucrurile stau total diferit. Asistenții sociali au nevoie de formare continuă, care să acopere toate planurile pe care ei acționează. E un proces, din punctul meu de vedere, mult mai complex și mai detaliat.
Ce recomanzi unui asistent social care se află la început de drum profesional?
Entuziasm în primul rând, și dorința de a excela, de a deveni mai bun, pentru că numai în acest mod intervenția lui va fi mai bună. Sunt de parere că, cu cât noi, ca și specialiști conștientizăm mai clar care e rolul nostru, cu cât ne înțelegem munca și o facem cu drag și dăruire și cu cât înțelegem că suntem aici pentru oameni și printre oameni, cu atât rezultatele ne vor motiva și ne vor aduce satisfacție.
@Adriana Sălcianu, 18 martie 2016, Biblioteca Vie în Asistența Socială, ASproAS
