Adela SETET – Asistentul social care lucreaza cu copiii traumatizati


Adela SETET

Profesie: ASISTENT SOCIAL

Absolventa a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti, Specializarea ASISTENTA SOCIALA


 

ASISTENTUL SOCIAL CARE LUCREAZĂ CU COPIII TRAUMATIZAȚI

Este obișnuit să auzim că psihologul lucrează cu copiii traumatizați. Care este rolul asistentului social? De ce anume are nevoie un copil traumatizat și asistentul social îi poate oferi?

Asistența socială este o profesie care susține schimbarea și dezvoltarea socială, bazându-se pe promovarea drepturilor omului și susținerea celor care se confruntă cu situații dificile de viață. Deseori asistentul social intervine în familii și comunități unde sunt copii care trec prin situații traumatizante. Acesta are rolul de a evalua mediul în care copilul trăiește, riscurile la care este supus, consecințele pe termen scurt, mediu și lung și acțiunile pe care le poate proiecta, împreună cu echipa din care face parte, pentru a reduce și elimina aceste riscuri. Rolul asistentului social este de a observa interacțiunea copilului cu părinții, dar și cu alți adulți și cu copii din familia lărgită sau din comunitate și de a proiecta o intervenție adecvată nevoilor copilului. Asistentul social face evaluarea și intervenția în același timp.

Atât adulții cât și copiii au nevoie de stabilirea unor relații funcționale cu cei din jur, pentru o bună dezvoltare. Relațiile sociale ale părinților pot afecta în mod direct și indirect modul în care se dezvoltă copilul. Siguranța că există oameni care îi pot ajuta și susține creează securitate și contribuie la dezvoltarea identității, ajută la rezolvarea unor situații de criză și pot fi resurse pentru familie și copil. Când îngrijirea oferită de către părinți este deficitară, legăturile sociale devin extrem de importante. Un adult din familia extinsă, sau din afara acesteia, de care copilul se poate atașa, reprezintă o modalitate prin care copilul poate “supraviețui” traumei.

Asistentul social poate explora resursele rețelei pe care copilul o are sau poate construi o rețea nouă de suport și siguranță pentru copilul aflat în dificultate.

Deseori nu se vede relația dintre violența asupra copilului și consecințele la maturitate. Care sunt aceste consecințe?

Pe parcursul dezvoltării sale, copilul își formează modele de interacțiune cu persoanele din jurul său. Aceste modele se formează în timp, ca urmare a experienței acumulate din relațiile cu ceilalți și sunt decisive pentru felul în care va reacționa, va relaționa cu oamenii din jurul lui și se va dezvolta ca adult.

Copilul care crește într-un mediu violent poate experimenta sentimente de vinovăție, teamă, anxietate, tristețe, confuzie, disperare. Poate crede despre el că nu este valoros și capabil să reușească în viață. Modul în care va încerca să își soluționeze conflictele poate fi agresiv, atunci când agresivitatea este singurul comportament învățat.

Sunt români care spun că educația fără violență nu este posibilă, că un copil trebuie să învețe regulile. Este posibil să educăm copiii fără violență? De ce anume avem nevoie?

Educația unui copil înseamnă ghidare, sprijin, descoperire și susținere în dezvoltarea fizică, psihică. Pe lângă nevoile de bază, copiii au nevoie de asumarea unor responsabilități pe măsura vârstei și dezvoltării lor, au nevoie de limite și adulți fermi în jurul lor care să le traseze aceste limite, au nevoie să se simtă apreciați și în siguranță. Îndeplinirea acestor nevoi trebuie să aibă loc într-un mediu nonviolent. Violența ajută doar la propagarea violenței. Copiii crescuți în medii violente pot avea comportamente agresive față de ceilalți sau față de ei înșiși, ca metode de a face față provocărilor, pot fi depresivi sau retrași, pot avea dificultăți în a relaționa pozitiv cu cei din jurul lor.

Pentru a putea educa un copil fără violență, în primul rând trebuie noi ca adulți să fim maturi și echilibrați. Este necesar să avem abilitatea de a prioritiza nevoile copilului, de a interacționa pozitiv cu el, de a avea așteptări realiste în ceea ce privește nevoile și potențialul copilului.

Ca asistent social, ai nevoie de o pregătire suplimentară pentru a lucra cu copiii traumatizați?

 

Pentru a lucra cu copiii avem nevoie de pregătire indiferent din ce profesie venim, dar și pentru a deveni părinți pricepuți în creșterea și educarea copiiilor avem nevoie de pregătire. Însă puține persoane recunosc acest lucru și puține aleg să investească în dezvoltarea lor, ca viitori părinți.

Asistentul social are în formarea de bază cursuri care vizează dezvoltarea umană, bunăstarea și psihologia copilului, însă aceste noțiuni oferite pe parcursul studiilor universitare nu sunt suficiente. Ele trebuie văzute doar ca primi pași făcuți pe un drum lung. Asistentul social are nevoie să investească în formare continuă, în dezvoltarea abilităților de lucru cu copiii.

Îți mulțumim Adela și îți dorim succes în procesul de pregătire a asistenților sociali!

Share Button